Tensiunile între Iran și SUA

Marele gânditor islamic, Ibn Khaldun, compară statele cu oamenii. Ele se nasc, cresc și mor la fel ca și oamenii. Gânditorul otoman Katip Çelebi are o abordare similară. Într-adevăr, multe civilizații și state mari din trecut au dispărut cu timp  de pe arena istoriei. După cum se spune, singurul lucru care nu se schimbă în viață este schimbarea însăși.

Articolul  decanului Facultății de Științe Politice din cadrul Universității Yildirim Beyazid din Ankara, prof.dr. Kudret BÜLBÜL. 

În lumea de astăzi au loc procese similare.  Statele Unite par să nu mai aibă o poziție proeminentă în competiția globală la nivel economic, tehnologic, politic și principial (în ceea ce privește justiția, drepturile omului și poziția morală). Nici nu se așteaptă că SUA va reveni din nou în prim-plan în competiția globală în aceste domenii.

Din acest motiv, a presupune că SUA ar alege să-și sporească politicile anti-globalizare, introvertite, de intervenție economică și militară pentru a-și menține poziția de lider mondial,   nu ar fi o profeție. Istoria ne spune că astfel de politici protecționiste au consecințe distructive grave și din punctul de vedere al politicilor  constructive, fondatoare de ordine nu aduce țările respective în prim plan în concurența globală.

Observăm că politicile SUA de intervenție economică sau /și militară față de China, țările occidentale, țările latino-americane, precum și Turcia menite să escaladeze tensiunile se sporesc astăzi față de Iran. Retragerea unilaterală a SUA din acordul nuclear, embargourile împotriva Iranului, creșterea tensiunilor în Strâmtoarea Ormuz, acuzațiile reciproce dure sunt indicatorii concreți ai escaladării tensiunilor între ambele țări.

 SUA avertizează și amenință în mod constant cu privire la fabricarea armelor nucleare de către Iran. Bineînțeles nu poate fi aprobată deținerea de arme care pot pune capăt nu numai omenirii dar și tuturor speciilor, așa cum a făcut SUA în Japonia. Pe de altă parte cu cât este îngrijorător faptul că Iranul deține arme nucleare atât îngrijorează și deținerea de arme nucleare de către Israel, India, SUA și alte țări. A critica doar Iranul fără a observa armele chimice  deținute și  folosite în regiune în mare proporție de către Israel, nu este doar o atitudine neprincipială față de Iran.

Expansiunea iraniană

Vedem că Iranul a rămas singur în regiune în fața amenințărilor provenite din SUA. Cel mai important motiv pentru aceasta este politica expansionistă a Iranului bazată pe sectarism. Iranul care deține controlul asupra capitalelor celor patru țări (Irak, Yemen, Siria, Liban) rămâne destul de izolat.

Iranul și țările imperialiste acționează într-un mod foarte asemănător. Aceste intervin în politicile țărilor respective prin instigarea și încurajarea grupurilor apropiate.

Atitudinea sectară a Iranului și politicile expansioniste au generat  mai multe tulburări în regiune decât  Israelul. Un motiv important al concentrării  țărilor din Golf pe politicile orientate spre Israel este politica expansionistă și intervenționistă a Iranului. Cât de mult dăunează Iranul în regiune Israelului? Dăunează într-adevăr? Acesta este un subiect de dezbatere. Însă politicile Iranului sunt unul dintre principalele motive ale instabilității în țările musulmane.

Intervenția SUA

Iranul poate fi criticat din mai multe puncte de vedere menționate și nemenționate mai sus. Însă aceste critici nu pot legitima în nici un fel politicile SUA față de Iran și intervenția eventuală a SUA în Iran. Deoarece SUA nu consideră problema dintr-o perspectivă bazată pe justiție. Politica SUA față de Iran,  bazată pe propriile interese, se conturează ca un instrument al imperialismului, conceptul de bază al secolului al XIX-lea și al XX-lea. Politicile globale ale Statelor Unite guvernate de administrația Trump  evocă practicile guvernatorului unui oraș  împotriva indienilor.

Pe de altă parte, știm că nu există pace în vreuna dintre țările ocupate de SUA și țările occidentale. Milioane de decese, sânge, lacrimi, migrații survenite ca urmare a unor astfel de intervenții în regiune și condiții grele și neloiale facilitează dezvoltarea rețelelor teroriste.

Rezultatele unei eventuale intervenții

 Statele Unite ar putea dori să-și întărească poziția, să-și impună condițiile Iranului, escaladând tensiunea. Problema poate să nu se transforme într-un conflict fierbinte. Sperăm ca tensiunile actuale să nu genereze deloc un conflict. Dar într-o lume în care pierderea alegerilor este considerată mai gravă decât pierderea războiului, trebuie să ne gândim la posibilitatea unui conflict fierbinte.

Într-un Orient Mijlociu unde Iranul este destabilizat și transformat în Siria nimic nu va mai fi ca înainte.  Ultima stabilitate și ruinele păcii rămase în Orientul Mijlociu vor  dispărea complet. O astfel de situație ar avea un efect mult mai negativ decât problema siriană asupra Turciei.  Orientul Mijlociu, unde toate țările vor eșua și țările din Golf vor deveni guverne de păpuși, ar însemna că nu au mai rămas obstacole în fața proiectului Marelui Israel. Singurul câștigător în orientul Mijlociu al intervenției SUA în Iran nu va fi SUA ci Israelul. Este evident că țările din Golf, care acționează împreună cu Statele Unite împotriva amenințării iraniene și chiar instigă Statele Unite, nu vor rămâne libere după ce amenințarea Iranului va fi ridicată.

Ce poate să facă Turcia?

 Turcia  are suficientă experiență pentru a înțelege că problemele regionale nu pot fi soluționate prin intervenția actorilor globali, astfel de intervenții sporesc  instabilitatea, ura și violența în regiune, transformă regiunea într-o mlaștină teroristă. Din acest motiv Turcia adoptă o poziție principială bazată pe justiție cu privire la politicile sale regionale. Atitudinea sa față de Siria, Egipt, Irak, Iran etc. reprezintă un exemplu clar al atitudinii sale axate pe justiție.

Turcia poate să contribuie la gestionarea  pașnică a problemelor regionale prin căi diplomatice, negocieri intense cu țările UE, China, Rusia și țările din Golf, chiar Statele Unite și Iranul.

 Turcia împreună cu Brazilia au creat infrastructura acordului încheiat cu Iranul. Turcia a împiedicat transformarea a milioane de sirieni în  imigranți prin negocieri cu Rusia. Turcia sprijină pacea în mai multe țări în întreaga lume din sub continentul indian până în  Balcani, din Africa până în Afganistan. Turcia care a preluat președinția rotativă a OCI (Organizației Cooperării Islamice) trebuie să depună toate eforturile pentru a preveni izbucnirea războiului în tensiunile dintre Iran și Statele Unite.