Revolta Wagner și posibilele consecințe ale acesteia

În timp ce Rusia se pregătea pentru o posibilă escaladare de vară pe axa războiului din Ucraina, ea a primit o lovitură neașteptată: armata de mercenari Wagner, pe care o susținuse și o crescuse, s-a retras brusc de pe frontul din Ucraina și s-a îndreptat spre Moscova, pe teritoriul Rusiei. În timp ce armata rusă urmărea neajutorat, Putin s-a confruntat cu cea mai mare provocare a guvernării sale. În cele din urmă, când Wagner se afla la aproape 200 de kilometri de Moscova, Alexandr Lukașenko, liderul Belarusului, a intervenit și s-a ajuns la o înțelegere, Wagner s-a oprit și s-a retras. Cu toate acestea, rebeliunea Wagner va avea consecințe importante atât pentru Rusia și Ucraina, cât și pentru țări precum Siria și Libia.

Articolul cercetătorului în domeniul politicilor externe al fundației SETA (Fundația pentru cercetări politice, economice și sociale), Can Acun.

La 24 iunie, mercenarii lui Wagner au părăsit linia frontului din Ucraina și au intrat pe neașteptate în Rusia, capturând unele orașe precum Rostov și îndreptându-se spre Moscova, ceea ce l-a șocat probabil pe președintele rus Putin la fel de mult ca și pe restul lumii. Wagner, pe care Rusia îl crescuse și îl susținuse și îl folosise drept o forță care nu dădea socoteală, de data aceasta înainta spre Moscova nu în interesul Rusiei, ci ca o amenințare directă la adresa sa. Experții care urmăreau îndeaproape Rusia știau că existau probleme serioase între Ministerul rus al Apărării și Wagner condus de Prigojin. Prigojin, în special, a făcut declarații foarte dure în ultimele zile, acuzându-i pe ministrul Apărării, Shoigu, și pe șeful Statului Major General, Gerasimov, de inacțiune, subliniind că aceștia au gestionat foarte prost războiul din Ucraina, și, în cele din urmă, a susținut că armata rusă a bombardat taberele lui Wagner și apoi a întreprins acțiunea militară pe care a descris-o ca fiind un marș al dreptății. De fapt, Ministerul rus al Apărării inițiase un proces pentru ca elementele Wagner să semneze un contract direct cu ei. Ministerul considera că Wagner devenise prea puternic și scăpase de sub control, dar a luat prea târziu măsurile necesare, și a început rebeliunea, ceea ce a pus Rusia într-o situație foarte dificilă pe plan internațional și a poziționat-o ca o țară fragilă și slabă. Rebeliunea în sine și ceea ce a urmat au confirmat, de asemenea, multe dintre afirmațiile lui Progojin. Armata rusă s-a dovedit incapabilă să împiedice cucerirea orașelor de către Wagner și a dovedit că nu avea nici măcar capacitatea de a apăra Moscova. Ea a demonstrat încă o dată că are lacune grave atât în ceea ce privește serviciile de informații, cât și în ceea ce privește sistemul de comandă și control. Putin, ca președinte, a fost persoana afectată cel mai mult de aceste evoluții. Bineînțeles, identitatea elitelor care îl susțin pe Wagner nu este încă cunoscută, iar rezultatele acordului negociat cu Belarus nu sunt clare. Dar nu este dificil de observat că cineva a obținut câștiguri împotriva lui Putin.

În plus, această revoltă din Rusia va avea consecințe grave pentru războiul din Ucraina. Este foarte probabil să aibă ca efect alimentarea voinței armatei ucrainene și a aliaților săi de a câștiga războiul, iar viitorul prezenței lui Wagner în Siria și în diverse țări din Africa va fi, de asemenea, pus sub semnul întrebării. Fără sprijinul Moscovei, este puțin probabil ca Wagner să fie capabil să își mențină prezența acolo, dar fără pumnul de fier al lui Wagner, Rusia va suferi pierderi geopolitice. Putin are acum o ecuație foarte dificilă de gestionat. Dușmanii săi sunt și mai bine pregătiți.