Noua luptă geopolitică în Mediterana de Est

Evoluțiile din Mediterana de Est din ultimele săptămâni au oferit o imagine mai clară a luptei geopolitice din regiunea Orientului Mijlociu și Africii de Nord (MENA). Nu există nicio îndoială că această regiune, care poate fi definită ca o zonă de luptă super geopolitică, va deveni în perioada următoare una dintre regiunile în care vor avea loc cele mai intense competiții multi-actor.

Articolul Directorului Departamentului pentru Cercetări în domeniul securității al fundației SETA  conferențiar universitar, Murat Yeșiltaș.

Evoluțiile din Mediterana de Est vor continua ca o extensie a concurenței geopolitice în Orientul Mijlociu. Arabia Saudită și EAU au fost implicate în competiția din Marea Mediterană ca aliați naturali ai Egiptului și Israelului în regiunea Levant. Principalul obiectiv pe acest front este înconjurarea și delimitarea Turciei. În acest moment, țările în cauză au înființat o nouă alianță cu Grecia și partea greco-cipriotă. Exercițiul recent EAU-Grecia poate servi un exemplu în acest sens.

Izolarea și limitarea Turciei este  principalul obiectiv al acestui bloc. Izolarea înseamnă punerea în funcțiune de către blocul geopolitic anti-Turcia a unor politici care vor restrânge zona operațională a Turciei și limitarea poate fi descrisă ca minimizarea impactului militar al Turciei echilibrând puterea sa militară.

Unul dintre primele elemente ale înconjurării este crearea unei coaliții internaționale care să echilibreze Turcia. În acest sens, Turcia este comparată în mass media din Grecia cu Uniunea Sovietică în timpul Războiului Rece. Al doilea pilon al înconjurării este lupta geopolitică și geo-economică la scară mediteraneeană. În acest moment, principala sursă de disconfort sunt acțiunile Turciei legate de Libia și Mediterana.

În alianța formată pentru a înconjura Turcia, prima este Grecia, iar Franța apare ca un actor care încearcă să-și găsească locul prin acțiuni agresive. Încercarea lui Macron de a-și găsi un nou loc în Levant ar trebui privită ca un pas în această direcție. Franța vrea să umple golul creat în Europa întărindu-și vechea putere și să obțină din aceasta o nouă poziționare împotriva Germaniei.

Grecia, pe de altă parte, acționează din motive foarte simple. Dacă lăsăm deoparte strategia ”ideologică” elenistică în centrul căreia este plasată Turcia, scopul este de a se prezenta ca parte a unei coaliții multilaterale pentru a nu fi singură în fața Turciei. Acesta este motivul pentru care ea face mereu cu ochiul SUA, Israelului, Emiratelor Arabe Unite, Egiptului, Franței, Arabiei Saudite. Deoarece un scenariu de coșmar în care ea va rămâne singură cu Turcia poate provoca reapariția celor mai profunde temeri ale Greciei.

Strategia de limitare include elemente militare. În acest sens este destul de clar că inițiativa de cooperare în domeniul apărării SUA-Grecia are ca scop echilibrarea Turciei din punct de vedere militar. În acest context, este util să enumerăm pașii făcuți de SUA în ultima perioadă. Evoluțiile precum extinderea și modernizarea bazei militare Souda din Creta, renovarea aeroportului din Larisa, creșterea capacității la baza aeriană Stefanovikeio și modernizarea portului din Alexandroupolis sunt printre cei mai importanți dintre acești pași. Pe de altă parte faptul că SUA ”face cu ochiul” Greciei în ceea ce privește livrarea F-35, livrarea de către Franța a 18 avioane de vânătoare tip Rafale (dintre care 8 au fost donate) se numără printre mișcările orientate spre echilibrare.

Pe de altă parte, anunțul administrației de la Washington privind ridicarea embargoul asupra vânzării de arme către administrația greco-cipriotă ar trebui adăugat pe listă. Cu toate acestea, în acest moment, SUA nu este de așteptat să furnizeze arme grele administrației cipriote grecești. Deoarece este previzibil că o astfel de mișcare ar însemna a pierde Turcia și a implementa alternative la Turcia în baza Ciprului. Aici ar fi util să ne amintim de criza din 1997. Atunci când administrația greco-cipriotă a încercat să achiziționeze, S-300 rusești Turcia a amenințat că va bloca insula și în același timp s-a folosit de opțiunea de intervenție, administrația cipriotă-greacă a fost nevoită să dea rachetele Greciei.

Înconjurarea și limitarea Turciei este acum un proiect politic. Realizarea proiectului va dăuna cel mai mult NATO. Mediterana de Est a devenit una dintre cele mai importante zone de testare în acest sens. Marea Mediterană de Est va fi scena tensiunilor geopolitice, geoeconomice și militare de acum înainte. Cel care va rămâne determinat și răbdător va câștiga în această tensiune.