Moarte și exil: Idei

“Principalul motiv al interesului britanicilor și francezilor față de greci a fost convingerea că aceștia ar putea juca un rol economic în distribuția produselor lor industriale către est. În această privință, britanicii erau interesați în special de Anatolia de Vest”.

Referitor la subiect, istoricul Karpat spune următoarele: „Populația greacă, care depășea 1 milion în Anatolia de Vest în secolul al XIX-lea este rezultatul imigrației. La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului din 1831, numărul membrilor clasei raia ( în turcă reaya), adică nemusulmani (numai bărbați), din sangeacul Muğla (care a devenit ulterior provincia Aydın), în care intra și Izmirul, era de 22 mii 657 de persoane. Musulmanii erau 45 de mii 520 la număr, ce nu includea nomazii musulmani. Din moment ce Izmir devenise cel mai important port al Imperiului Otoman la mijlocul secolului al XIX-lea, era foarte firesc ca Occidentul, în special Anglia, să domine aici. Totuși, pentru a controla viața economică a Anatoliei de Vest, Anglia a aplicat aceeași politică pe care a utilizat-o în fiecare colonie de aici, folosind poporul creștin grec în calitate de intermediari între localnicii și propria sa capitală. Din acest motiv, ea a susținut migrația grecilor relativ săraci din insulele grecești către provinciile anatoliene de vest”.

Odată cu migrația, structura etnică a proprietarilor de capital din regiune se schimbă. Datorită cooperării, persoanele, care au venit și s-au stabilit în regiune, au înființat mici afaceri prin intermediul întreprinderilor private. Cu afaceri precum fabrici de săpun, de ulei, magazine alimentare etc., aceștia serveau ca o punte în comerțul dintre Anatolia și Anglia. Indiferent de motiv, această cooperare a dus la o puternică acumulare de capital în rândul comercianților minoritari. Mai ales odată cu creșterea comerțului în secolul al XIX-lea, comercianții minoritari din întregul imperiu, în special din Anatolia de Vest și din Balcani, au dobândit un capital solid. Totodată, aceștia au început treptat să înlocuiască populația locală, în special turcii. Un negustor grec venea și se stabilea într-un sat turcesc. Datorită ordinii economice create, a avut loc o evoluție interesantă. Pe măsură ce el devenea mai bogat, sătenii deveneau mai săraci. Recoltele proaste, datoriile și taxele îi făceau pe săteni tot mai săraci. După un anumit moment, sătenii părăseau satul pentru că pierdeau tot ce aveau. Între timp, se petrecea un alt fenomen interesant. Locurile lăsate libere de sătenii turci erau ocupate de rudele primului negustor grec. Nici pentru turcii bogați situația nu era diferită. Ca urmare a tuturor acestor evoluții, multe locuri din Anatolia de Vest au ajuns în mâinile grecilor.

Cooperarea cu Occidentul, bazată pe interesul reciproc, a dus la consolidarea comercianților nemusulmani, în special a grecilor, atât din punct de vedere numeric, cât și al capitalului. Atât de mult încât aceștia au fost în măsură să împrumute bani Imperiului Otoman, cu alte cuvinte, să acorde credite. Această evoluție a dus, de asemenea, la relațiile de interes ale negustorilor minoritari cu Occidentul și la cunoașterea culturii occidentale. În consecință, se intră într-un nou proces de formare a identității etnice și naționale. Dezvoltarea relațiilor cu lumea occidentală, acumularea de capital și îmbogățirea au dus la apariția unei noi generații, care și-a primit educația în Occident și a făcut cunoștință cu ideile și ideologiile naționaliste. Acești oameni cu un nivel de educație ridicat, care s-au întors mai târziu, au devenit promotorii ideilor de independență în Imperiul Otoman. Din acest motiv, conștientizând importanța independenței, toate minoritățile creștine au pus un mare accent pe educație, finanțându-și propriile școli cu mijloacele oferite de puterea lor economică și deschizând școli naționale în multe locuri.

Grecii au fost pionieri în această privință. Acest lucru se datorează faptului că ei au fost introduși în cultura occidentală mult mai devreme datorită faptului că comerțul dintre țări se desfășura în principal pe mare și că ei erau puterea dominantă în această privință. Această situație i-a făcut, de asemenea, să apară pe scena istoriei ca negustori mai devreme decât alte comunități. În mod firesc, ei au fost primii care au fost influențați de gândirea și educația occidentală și, în paralel, au fost primii care au luat măsuri pentru ca copiii lor să primească educație în Occident. Cei care au studiat multe profesii și s-au întors înapoi i-au mobilizat pe alții. Astfel, numărul persoanelor, care au făcut studiile în Occident, a crescut rapid. Totuși, cei mai mulți dintre cei plecați în Occident pentru învățământ nu s-au întors doar cu o profesie. Acești oameni, care au fost, de asemenea, familiarizați cu ideea de libertate și cu ideile naționaliste, au adus cu ei ideea înființării unui stat independent.