Noul Concept Strategic al NATO

La summitul liderilor de la Madrid din data de 29 iunie NATO a adoptat noul său concept strategic. Schimbarea considerabilă a mediului de securitate a modificat radical noul concept strategic al NATO. În acest context, se afirmă că în regiunea euro-atlantică, despre care în documentul din 2010 se spunea că este pașnică, pacea a fost perturbată din cauza agresiunii Rusiei și că faptul ca o țară membră a Alianței ar putea deveni ținta unui atac în viitor nu poate fi ignorat.

Articolul Directorului Departamentului pentru cercetări în domeniul politicilor externe al fundației SETA Murat Yeșiltaș

În timp ce în documentul precedent, aspecte precum reducerea armelor nucleare, tratatele pentru controlul armelor și în general dezarmarea în parteneriat cu Rusia au ocupat un loc important, se în noul document se subliniază că aceste eforturi în mare măsură și-au pierdut actualitatea din cauza comportamentului Rusiei și că stabilitatea strategică a fost afectată negativ. Pe de altă parte, deși nu era inclus în documentul precedent, se afirmă că Iranul și Coreea de Nord continuă să își dezvolte programele nucleare și balistice și că Siria, Coreea de Nord și Rusia au folosit arme chimice împreună cu actorii nestatali înarmați.

În noul Concept Strategic misiunile de bază ale NATO au fost păstrate. Astfel, cele trei misiuni principale ale alianței vor continua. Acestea sunt descurajarea și apărarea, prevenirea și gestionarea crizelor și securitatea. Cu toate acestea, trebuie spus că accentul pus pe importanța flexibilității sociale a crescut considerabil, întrucât documentul privind Conceptul afirmă că flexibilitatea este „crucială” pentru realizarea a trei sarcini principale. Din cauza atacului Rusiei asupra Ucrainei noul document subliniază necesitatea consolidării serioase a capacităților de apărare și descurajare în sfera apărării colective, care este al cincilea articol al Alianței.

Pe de altă parte, se menține înțelegerea că atât timp cât vor exista arme nucleare, NATO va rămâne o Alianță nucleară. În plus, după ce s-a subliniat că scopul armelor nucleare  ale NATO este menținerea păcii și prevenirea actelor de agresiune și intimidare, s-a accentuat că NATO are capacitatea și voința de a asigura descurajare credibilă împotriva oricărui adversar.

Se subliniază că tehnologiile emergente și distructive reprezintă atât oportunități, cât și riscuri, că aceste tehnologii schimbă caracterul conflictului, au o importanță strategică mai mare și devin principalele domenii ale concurenței globale. În acest context, se afirmă că superioritatea tehnologică afectează din ce în ce mai mult succesul pe câmpul de luptă. Importanța flexibilității este accentuată deoarece mediul de amenințare devine din ce în ce mai hibrid. În acest context, se afirmă că NATO își va consolida flexibilitatea și superioritatea tehnologică la scară națională și colectivă. Se afirmă de asemenea că accesul neîntrerupt la spațiu și spațiul cibernetic în dimensiunea tehnologică este esențial pentru apărare și descurajare eficientă.

În acest sens, este destul de remarcabil că în acest document se afirmă că atacurile în domeniul spațiului cibernetic și al spațiului pot „atinge nivelul unui atac armat” și pot duce la aplicarea articolului cinci al Alianței.

Rolul atribuit Rusiei în noul concept strategic al NATO a suferit o schimbare radicală. Se afirmă că Rusia nu mai poate fi văzută ca partener, așa cum era în documentul anterior, din cauza politicilor și acțiunilor sale ostile. Noul concept identifică Rusia drept cea mai importantă și directă amenințare la adresa securității Aliaților și a păcii și stabilității în regiunea euro-atlantică. După cum era de așteptat, un loc important este rezervat Chinei în noul document. Se poate spune că împotriva Chinei a fost folosit un limbaj clar și dur pentru că se afirmă că China încearcă să „distrugă” ordinea internațională bazată pe reguli, inclusiv în domeniul naval, spațial și cibernetic.