Lupta între SUA și Iran

Relațiile SUA-Iran, care se așteptau să progreseze într-un cadru mai pozitiv odată cu venirea lui Biden la putere în urma alegerilor din Statele Unite, au început să se transforme în conflicte, în special pe linia Irak-Siria, după stagnarea negocierilor nucleare. În timp ce Iranul vizează bazele militare americane prin intermediari, SUA bombardează forțele afiliate direct Iranului. Probabilitatea că spirala conflictului de intensitate redusă dintre cele două țări se va escalada  implicând și Siria crește.

Articolul cercetătorului în domeniul politicilor externe al fundației SETA (Fundația pentru cercetări politice, economice și sociale), Can Acun.

Politica SUA față de Iran a devenit mai dură treptat în epoca lui Trump, transformându-se în cele din urmă în ceea ce se poate exprima ca „presiune maximă” împotriva Iranului. În timp ce SUA s-au retras din acordul nuclear și au impus sancțiuni economice și embargouri împotriva Iranului, acestei țări nu i s-a permis să exporte petrol în niciun fel. În timp ce elementele ostile Iranului erau sprijinite pe linia Irak-Siria-Yemen, coaliția  formată cu Israel și țările din Golf a sporit presiunile asupra Iranului. Uciderea comandantului Forței Ierusalimului, Qassem Soleimani, și represaliile militare ale Iranului au adus cele două țări  în pragul unui război direct.

Cu toate acestea, odată cu alegerea lui Biden în funcția de președinte al SUA, această coaliție anti-Iran s-a dezintegrat, iar politica SUA privind Iranul a avut tendința de a se domoli. Biden a reluat discuțiile nucleare cu Iranul și o atmosferă relativ pozitivă a apărut între cele două state. Faptul că SUA și-a retras sprijinul pentru războiul din Yemen a întărit, de asemenea, această situație.

Cu toate acestea, din cauza atitudinii fără compromisuri a părților și blocării negocierilor nucleare, tensiunea dintre cele două țări a început să crească. Se poate evalua că activitățile de lobby ale Israelului și Golfului au avut și ele un efect asupra acestei atitudini. În cele din urmă, în timp ce părțile erau angajate într-o mare luptă pentru putere, în special în Irak, elementele milițiilor șiite (Hashd al-Shaabi) care acționau sub influența Iranului au început să vizeze bazele SUA și convoaiele logistice. Locuri precum Baza Aeriană Erbil și Baza Militară Ayn al-Assad, unde erau staționați soldații americani, au fost frecvent vizate cu rachete și drone încărcate cu bombe. Puterea militară americană din regiune încearcă să răspundă milițiilor șiite cu bombardamente aeriene. Acest conflict de intensitate redusă între cele două țări și între intermediarii acestora s-a răspândit și în Siria, cum era de așteptat. Milițiile iraniene au atacat baza americană din zona zăcământului de petrol El Omar, la est de Deir Ezzor, cu o dronă. Pe de altă parte, SUA au bombardat sediul milițiilor șiite din regiunea Elbu Kemal.

Adevărata întrebare acum este dacă părțile vor prefera reciproc să escaladeze aceste conflicte. În timp ce ambele părți iau măsuri pentru a-și întări poziția în negocierile nucleare, ele nu ezită să-și afișeze forțele militare pe teren. Țările precum Irakul și Siria plătesc prețul pentru acest lucru. O perioadă în care Statele Unite se retrag treptat din punct de vedere militar din Orientul Mijlociu poate fi considerată ca fiind încurajatoare de către Iran. Cu toate acestea, nu trebuie uitat rolul de echilibrare al Israelului și al țărilor din Golf.