Punctul de cotitură în relațiile Turcia-UE

Tensiunile ce au avut loc între Uniunea Europeană și Turcia în ultimele săptămâni au declanșat serioase îndoieli cu privire la viitorul relațiilor.

Articolul Directorului Departamentului pentru Cercetări în domeniul securității al fundației SETA conferențiar universitar, Murat Yeșiltaș.

Este vorba de mai multe evoluții care au cauzat aceste tensiuni. Prima dintre aceste este politica externă activă a Turciei. Poziția politică a Turciei în Siria, Mediterana de Est și în special în Libia a deranjat mulți actori din Europa. Tensiunile dintre Turcia și Europa îndeosebi în ceea ce privește Libia și Mediterana de Est au atins proporții îngrijorătoare.

În cele din urmă, percheziționarea în cadrul operațiunii Irini a unei nave comerciale sub pavilion turcesc, încălcând dreptul internațional, arată în termeni concreți punctul la care au ajuns relațiile. Pe de o parte neregularitatea și ilegalitatea operațiunii desfășurate și pe de alta, atitudinea față de Turcia adoptată de UE. Potrivit UE, Turcia este un actor care cauzează în mod constant probleme în regiune. O astfel de acțiune în momentul în care Turcia a declarat că este o parte a Europei a cauzat apariția multor semne de întrebare. Toate privirile sunt îndreptate acum spre summitul liderilor UE.

Deși este vorba de un parteneriat parțial din perspectiva relațiilor cu Turcia, nu există un compromis practic cu privire la modul în care ar trebui să evolueze politica UE în privința Ankarei. Franța, Grecia și administrația cipriotă greacă sunt printre cei mai importanți actori ai frontului împotriva Turciei. Administrația  de la Atena cere UE să impună sancțiuni împotriva Turciei pentru a  echilibra politica urmată de Turcia în Mediterana împotriva sa. Este evident că Franța nu este o prietenă a Turciei în cadrul UE. Pentru Macron Turcia este identificată ca fiind o problemă gravă. În toate problemele de politică externă de la Libia până la Siria Macron consideră  Ankara drept un rival. Frontul anti-Turcia nu are nicio oportunitate să identifice pe deplin abordarea UE față de Turcia. Deoarece actorii precum Spania, Portugalia, Italia, Malta și îndeosebi Germania nu sunt în favoarea pierderii complete a Turciei. Turcia nu este doar un partener economic pentru ei, ci și o putere regională extrem de importantă pentru securitatea europeană. Turcia ocupă un rol semnificativ în poziția Germaniei față de imigrația ilegală. O altă problemă foarte serioasă a UE este faptul că în special Germania nu este dispusă să acopere costurile cauzate de decizia privind impunerea unor sancțiuni împotriva Turciei. Din acest motiv este puțin probabil că vor fi introduse sancțiuni grave care ar însemna că UE va pierde Turcia. Cu toate acestea, decizia liderilor ar putea avea caracterul de avertisment. Se pare că acest avertisment se va concentra în principal asupra problemei Mediteranei de Est.

Turcia însă a solicitat dialog cu UE. Președintele Erdogan a anunțat că este în favoarea soluționării problemelor prin diplomație și negocieri. Erdogan face apel la abordarea problemelor în baza principiului ”câștig-câștig” în loc de un joc cu scor zero și propune UE un plan de acțiuni bazat pe diplomație și în acest context o conferință regională. Însă UE nu a dat deocamdată un răspuns pozitiv.

Este foarte important cum va fi abordată Turcia  într-o perioadă în care UE discută despre destinul său. Este puțin probabil ca Europa să devină un actor puternic pe arena internațională fără Turcia. Mai important este faptul că într-un mediu în care Turcia este declarată un inamic este imposibil pentru UE să  dezvolte o politică regională. Astfel UE trebuie să-și reconsidere poziția față de Turcia și să construiască o nouă formă de relații. Este imposibil ca strategia UE blocată în perspectiva Greciei și administrației cipriote grecești să înțeleagă Turcia.