Coronavirusul și viitorul sistemului global

Articolul lui Can Acun, cercetător în domeniul politicilor externe / SETA (Fundația pentru cercetări politice, economice și sociale).

Epidemia provocată de noul tip de coronavirus ce a apărut în luna ianuarie în provincia chineză Wuhan și s-a răspândit într-o perioadă scurtă de 3 luni în întreaga lume pare a fi zguduit profund sistemul global. Timp de ultimii zece ani politica mondială a fost scena evoluțiilor globale. După 11 septembrie sistemul global a fost  nevoit să se înfrunte cu o criză de securitate, iar prin urmare odată cu apariția și răspândirea Daesh, criza de securitate la scara globală s-a aprofundat. În anul 2008, întreaga lume s-a confruntat cu o criză financiară / monetară globală. În pofida unei perioade de un deceniu ce a trecut  de atunci, sistemul global în loc de a se îmbunătăți a avut o tendință negativă; indicatorii economici au început să se inverseze din nou. Și în cele din urmă în timp ce războaiele comerciale dintre SUA și China în ultimii ani amenințau ordinea economică globală, așteptările legate de o nouă criză globală au crescut. Crizele politice globale, tendința crescândă a extremei drepte, faptul că instituțiile internaționale au început să nu mai funcționeze și problemele profunde, cum ar fi criza siriană, au pus sub semnul întrebării viitorul sistemului global. Cu toate acestea, nimeni nu a interpretat aceste probleme, estimând un viitor pesimist și incert pentru sistemul global.  Însă epidemia de coronavirus sugerează o criză mult mai profundă decât cea așteptată și aparentă și face viitorul sistemului global din ce în ce mai nesigur. 

Coronavirusul este, în primul rând, o problemă globală de sănătate care privește în mod direct siguranța umană. Securitatea umană a fost considerată una dintre problemele centrale ale politicii mondiale și securității mondiale încă din anii '80. Epidemia de coronavirus a început să producă efecte dincolo de siguranța umană și sănătatea publică globală. Primul și cel mai important efect este, fără îndoială, resimțit în economia globală. Se pare că incertitudinile privind problemele precum cât se va mai răspândi această boală, când aceasta va putea fi luată sub control, daunele care vor fi provocate din perspectiva sănătății umane și dacă virusul va reapărea deja zguduie economia globală.

Faptul că cifrele de creștere ale Chinei au fost inversate, că producția în anumite sectoare în China s-a oprit, oprirea motoarelor economiei europene precum Italia, Franța, Germania și Spania, din cauza epidemiei de coronavirus, de asemenea, au mobilizat jucătorii precum SUA. În ciuda intervenției uriașe de 700 de miliarde de dolari făcută de banca centrală americană FED, piețele nu au dat un răspuns pozitiv la această intervenție. Kennet Rogoff, un expert proeminent din domeniu, care fusese anterior consultantul principal al organizațiilor economice globale  precum FMI, a susținut că economia mondială se va micșora treptat și va intra în recesiune. Institutul de cercetare Oxford Economics a mai notat că țările în curs de dezvoltare cu datorii externe vor avea dificultăți în plata datoriilor.

Pe de altă parte, banca centrală a SUA va implementa o politică de extindere monetară, metodă la care nu se recurge prea des. Iar Franța a anunțat că intenționează să aloce un buget imens de 500 de miliarde de euro pentru combaterea coronavirusului. Măsurile luate nu încetinesc recesiunea în economie, deoarece piețele reale s-au oprit. Dacă va continua  așa, este puțin probabil ca economia globală se va redresa în următorii doi ani. Această situație poate duce la o criză economică globală și poate cauza falimentul țărilor cu economii fragile. Prin urmare, epidemia de coronavirus poate induce economia globală într-o deprimare istorică în loc de o criză, provocând o problemă structurală în economia globală.

A doua dimensiune a epidemiei de coronavirus, care afectează viitorul sistemului global, privește în mod direct securitatea globală. După cum menționează guvernul Republicii Turcia „problemă este globală, iar lupta - națională“. Aceasta împinge toate țările să adopte o metodă de luptă pentru a se salva pe sine însuși. Fiecare țară se mobilizează în cele din urmă pentru a salva pe sine și pe cetățenii săi. China, Italia, Franța, SUA, Spania și multe țări din Europa au început să ia măsuri drastice. Turcia de asemenea se numără de la început printre țările care au luat cele mai dure măsuri. Toate țările sunt aproape să închidă conexiunile aeriene între ele. Franța a anunțat că a închis toate frontierele terestre. Marea Britanie, pe de altă parte, urmează o strategie diferită de cea a Europei și a lumii. Cu toate acestea, știrile arată că atmosfera de panică se răspândește cu fiecare zi ce trece  în rândul britanicilor. Cea de-a doua rundă a alegerilor locale din Franța a fost amânată; Spania a anunțat că majoritatea spitalelor private a trecut sub controlul statului. În Olanda, pentru prima dată de după criza petrolului din 1973, un prim ministru s-a adresat cu un discurs poporului. În zonele cel mai mult afectate de epidemia de coronavirus în SUA a crescut considerabil vânzarea de arme de foc individuale.  În această situație atmosfera de panică poate duce mai întâi la probleme de securitate națională profunde și prin urmare declanșa rezultate care ar provoca probleme în țară și interstatale.

Pandemia de Coronvirus a zguduit doi piloni sistemici fundamentali, cum ar fi economia globală și securitatea globală. Acești doi piloni pot afecta în mod direct modul în care se va contura viitorul sistemului global. Se pare că ceea ce va urma se va transforma într-un proces de rezistență pentru toți actorii. Prima rezistență va fi la nivel individual bazată pe economiile țărilor. Economiile puternice nu vor avea un deficit de bani pentru măsurile de precauție, dar fluctuațiile economiei globale vor afecta în cele din urmă mai mult economiile mari. Economiile slabe oricum nu vor avea mult de pierdut. Al doilea test de rezistență se va baza pe psihologii sociale și individuale. Pe măsură ce numărul  indivizilor ce intră în panică crește, psihologia socială se va baza pe comportamentul de panică și va produce un rezultat care poate provoca haos politic. Astfel, societățile cu rezistență socială puternică vor supraviețui acestui proces cu mai puține daune. Al treilea test se va baza pe rezistența statului. Statele care sunt instituționalizate, au proceduri standarde și au un mecanism puternic de luare a deciziilor vor depăși această perioadă cu mai puține pagube.  Statele slabe vor slăbi și mai mult; și poate se vor transforma în state complet neajutorate.

Cel mai probabil, când epidemia se va opri, vor rămâne dărâmături globale. Vom aștepta și vom vedea cum aceste vor pregăti un fundament pentru o nouă ordine globală.