Operațiunea militară Scutul Primăverii

Evoluțiile din centrul provinciei Idlib din ultimele săptămâni demonstrează că conflictul sirian a intrat într-o nouă fază. După inițiativa elementelor terestre și aeriene afiliate regimului Assad sprijinit de Rusia de a captura autostrăzile M4 și M5, având o importanță strategică majoră,  care a generat rezistența dură a Turciei, provincia Idlib a devenit tema principală pe ordinea de zi a lumii. Atacul forțelor aeriene afiliate regimului Assad asupra trupelor din cadrul Forțelor Armate ale Turciei  din 27 februarie, ce a cauzat moartea a 33 de soldați turci, a adâncit și mai mult criza din Idlib și a declanșat o ripostă dură și cuprinzătoare a Turciei împotriva regimului. Cu toate că această situație a însemnat prima confruntare între două state la asemenea scară în contextul războiului sirian, operațiunea militară a Turciei a dus la reconsiderarea pozițiilor tuturor actorilor implicați în criza siriană.

Articolul Directorului Departamentului pentru Cercetări în domeniul securității al fundației SETA  conferențiar universitar,   Murat Yeșiltaș.

În același timp operațiunea Turciei denumită Scutul Eufratului a dezvăluit capacitatea și potențialul real al Turciei. În toată perioada de desfășurare a războiului civil în Siria Turcia și Siria nu s-au confruntat niciodată la asemenea scară. Turcia și-a introdus vehiculele aeriene autonome dotate cu arme în spațiul aerian al Siriei, în pofida faptului că acesta fusese închis, și a anihilat toate elementele în mișcare ale regimului din jurul provinciei Idlib. În cea de-a 2 zi a operațiunii militare regimul a suferit pierderi majore, 2 500 (potrivit cifrelor oficiale) de soldați sau elemente ale milițiilor luptând în rândurile sale fiind anihilați. Pe lângă asta, regimul a pierdut aproape 100 de tancuri în atacurile aeriene ale Turciei; 2 avioane de luptă de tip SU 24 și L – 36  au fost de asemenea doborâte de armata turcă. Pierderile regimului nu s-au terminat aici; sistemele de apărare anti-aeriană, bateriile de artilerie și numeroase vehicule blindate au fost de asemenea distruse. Astfel Turcia nu doar a ripostat cu aceeași monedă la atacul asupra soldaților săi dar a urmat  o strategie și o tactică militară provocând pierderi majore în rândurile forțelor regimului. Ankara a asigurat trecerea la o nouă epocă în istoria războaielor, realizând atacuri prin intermediul UAV-urilor dotate cu arme.

Obiectivul final al strategiei este destul de clar: a forța retragerea regimului la linia originală  stabilită în acordul de la Soci. Însă informațiile obținute din sursele locale arată că în pofida pierderilor majore regimul nu se va retrage din pozițiile actuale. Și faptul că regiunea Serakib, care este importantă din punct de vedere strategic, deoarece asigură controlul simultan al ambelor autostrăzi M4 și M5,  își schimbă constant puterea, poate servi drept dovadă a acestei afirmații. În plus, Moscova, deși nu adoptase nicio poziție în fața pierderilor regimului în prima zi a operațiunii, pare să fi luat o poziție clară în continuare. Moscova a introdus poliția rusă în regiunea Serakib și și-a scos prezența în prim plan pentru a fi pregătită de posibila extindere a operațiunii  Turciei. Acest lucru o face pe Turcia să adopte o poziție mai prudentă.  Pentru că ambele țări nu sunt în favoarea unui conflict direct.

În timp ce Turcia insistă asupra respectării liniilor de frontieră inițiale stabilite prin acordul de la Soci, intenția Moscovei pare a fi diferită. Ceea ce este clar este faptul că ambii actori nu sunt în favoarea escaladării conflictului.