Procesul BREXIT

În iunie 2016 poporul britanic și-a exprimat în cadrul unui referendum decizia cu privire la despărțirea Marii Britanii de UE. După referendumul dat a urmat un șir de negocieri între guvernul britanic, Uniunea Europeană și  cele 27 de țări membre ale Uniunii. În cursul procesului de negociere mai mulți miniștri și-au dat demisia, însă în cele din urmă părțile au reușit să ajungă la un acord de 600 de pagini. Textul aprobat de către părțile  în data de 25 noiembrie va fi supus aprobării Parlamentului Marii Britanii la 11 decembrie.  În parlamentul britanic însă mai mulți parlamentari au declarat că nu acceptă acest acord și nu vor vota ”pentru”, faptul care generează un risc pentru acest acord.

Analiza subiectului elaborată de către cercetătorul Centrului Analitic SETA (Fundația pentru cercetări politice, economice și sociale), Can Acun.     

Este evident că în caz dacă părțile nu vor încheia un acord sau parlamentul de la Londra nu-l va aproba până la data ieșii Marii Britanii din UE, Regatul Unit va părăsi Uniunea și se va confrunta cu consecințe grave. Pentru a evita o astfel de situație un pas important a fost făcut de guvernul condus de Theresa May și Uniunea Europeană prin aprobarea unui acord. Țările membre ale Uniunii exprimându-și pe de o parte supărarea față de separarea Marii Britanii de UE s-au relaxat după ce au reușit să ajungă la un acord.  A fost acordată o atenție deosebită pentru a priva Marea Britanie de avantajele oferite de Uniunea Europeană pentru a împiedica după ieșirea Regatului Unit, despărțirea și altor țări de Uniune.

Spania a fost una printre țările membre care s-a opus o perioadă lungă de timp acordului Brexit. Statutul enclavei Gibraltar  a generat riscul că guvernul spaniol va face uz de dreptul său de veto.  Deși Gibraltarul este un teritoriu britanic începând cu 1713, Spania continuă să aibă pretenții asupra enclavei. Faptul că printre articolele acordului se află și cele care stabilesc regulile de trecere a frontierelor afectă interesele Spaniei în privința Gibraltarului. Guvernul spaniol și-a îndreptat obiecțiile către reprezentanții Uniunii Europene și, după ce a primit asigurări cu privire la statutul Gibraltarului, s-a renunțat la dreptul de veto.

Un alt subiect important în contextul Brexit este frontiera care va trece dintre Republica Irlanda și Irlanda de Nord. Părțile care nu doresc o frontieră dură între cele două regiuni au decis să pună în aplicare o perioadă de tranziție până în 2020 și să găsească o soluție specifică pentru Irlanda.  În acest context în perioada de tranziție Regatul Unit va lua parte la uniunea vamală a UE însă nu va mai avea drept de decizie în Uniune.

Acordul Brexit are potențialul de a se confrunta cu un obstacol major, cum ar fi parlamentul britanic, dar  în general, constituie primul exemplu de acest fel. Un acord Brexit fără precedent poate servi drept exemplu nu numai pentru UE ci  de asemenea pentru  țările care nu fac parte  și care nu pot să devină membre ale UE.  În acest context dacă negocierile de aderare la UE cu Turcia și țările balcanice se vor bloca, acordul dintre Regatul Unit și UE poate servi un exemplu de un parteneriat de format diferit.

Pe de altă parte, faptul că Marea Britanie părăsește Uniunea Europeană va avea multe efecte geostrategice. În lupta pentru zona de influență condusă de Rusia împotriva Uniunii Europene în Europa de Est, o Uniune Europeană  care a pierdut o țară semnificativă precum Regatul Unit, va fi într-o poziție mai slabă decât mai înainte. În plus, într-o perioadă de discuții privind crearea Armatei Europene, ieșirea din Uniunea Europeană a unei țări cu cea mai puternică armată din Europa, cum ar fi Marea Britanie, va spori îngrijorările și îndoielile cu privire la ideea Armatei Europene. Pe de altă parte, odată cu ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană, se pot schimba balanțele puterii și alianțele în Europa. În timp ce UE a avut granițe cu Rusia, Africa și Turcia, odată ce Regatul va ieși, UE va avea un nou vecin la nord.