Idlib - ultimul bastion al opoziției siriene

Regiunea Idlib a devenit ultimul bastion al opoziției în contextul crizei siriene care a izbucnit în 2011 și continuă până în prezent. Alepul de vest și de sud din împrejurimile Idlib, Hama de nord și Latakia de nord din regiunea munților Turkmen reprezintă  pe lângă Idlib ultima zonă aflată sub controlul opoziției  care luptă împotriva regimului Assad. Faptul că opoziția a pierdut regiunile precum Alep, Ghouta de Est, Deraa, Kuneytra și Homs de Nord a făcut mai semnificativă prezența opoziției la Idlib. Idlib cu o populație de aproximativ 3 milioane de locuitori a fost inclus în cadrul procesului de la Astana în zona de detensionare. Cele 12 puncte de observare înființate de Turcia în cadrul acordului încheiat cu Rusia și Iran reprezintă o importanță deosebită pentru soarta regiunii.

Analiza subiectului elaborată de către cercetătorul Centrului Analitic SETA (Fundația pentru cercetări politice, economice și sociale), Can Acun.

Din când în când apar conflicte și dintre oponenții sirieni din regiunea Idlib provocate cât de  deosebiri ideologice atât și de lupta pentru putere. Conform ultimelor evoluții în regiune putem  distinge  două tabere principale în Idlib sub acoperișul organizației Hayat Tahrir al-Sham (HTS) și Frontul Național de Eliberare. În timp ce HTS este considerată drept o organizație teroristă de SUA și rămâne în afara procesului de la Astana, Frontul Național de Eliberare se bucură de sprijinul Turciei și este o parte a procesului.

Pe lângă aceste există grupări radicale folosite ca pretext de regimul și aliații acestuia pentru a interveni în regiune. Și Turcia depune eforturi pentru eliminarea prin manevre politice a acestor grupări din regiune. În ciuda faptului că Idlib a fost declarată  o  zonă de dezescaladare în cadrul procesului de la Astana, regimul și aliații săi tot mai des anunță că vor viza Idlib în mod direct și cuprinzător. O posibilă campanie militară în Idlib conține riscuri mari pentru Turcia. Emisarul ONU pentru Siria, Staffan de Mistura a declarat anterior  că în caz dacă scenariul din Ghouta de Est se va repeta în Idlib, situația umanitară aici va fi de șase ori mai gravă. Eliminarea unităților opoziției siriene din Idlib și împrejurimi va genera o situație amenințătoare  pentru  regiunile precum Afrin, Azez, al-Bab, Jarablus aflate sub influența Turciei.

Capacitatea militară actuală a regimului sirian demonstrează că o posibilă campanie militară cuprinzătoare împotriva Idlib ar putea  fi realizată numai cu aprobarea și implicarea Rusiei. Însă pozițiile actuale ale Rusiei și Turciei pe câmpul sirian și relațiile bilaterale între aceste două țări subminează posibilitatea că Moscova va face un astfel de pas. Cu toate acestea, bombardamentele aeriene asupra regiunii deteriorează încrederea în acordul încheiat în cadrul procesului de la Astana și  astfel contribuie la instabilitatea regiunii. Se poate prevede că capacitatea de a descuraja a  punctelor de  observare ale Turciei  va fi testată în perioada următoare de regimul și milițiile pro-regim. Cu 12 puncte militare create în regiune, Turcia blochează orice operațiuni terestre asupra regiunii.

Este evident că regimul, având o capacitate militară insuficientă pentru desfășurarea unei campanii militare împotriva Idlib, este total dependent de Rusia și Iran. Se poate de spus în acest context că decizia regimului Assad de a ataca regiune Idlib nu se va realiza fără binecuvântarea Rusiei și a Iranului. Este clar că decizia regimului de a ataca Idlib va depinde de aprobarea și sprijinul cuprinzător al Rusiei.

Negocierile care urmează să fie purtate cu Rusia în privința regiunii Idlib reprezintă un efort al Turciei de a salva regiunea cu o populație de 3 milioane de locuitori de o criză umanitară majoră. În ciuda atacurilor aeriene efectuate asupra regiunii, în timp ce este imposibil de oprit definitiv  atacurile Rusiei și forțelor regimului în spațiul aerian sirian,Turcia depune eforturi pentru a le reduce cât mai mult posibil pe cale diplomatică. Pe de altă parte  trebuie de redus prezența organizațiilor radicale în Idlib și astfel a elimina pretextele folosite de Rusia și regim pentru a declanșa o campanie aeriană.

Cu cât este importantă adunarea de către Turcia a oponenților sirieni sub un singur acoperiș pentru încetarea ciocnirilor în Siria și finalizarea procesului de la Astana cu o soluție politică, atât este esențială și abandonarea de către regimul Assad și aliații săi a atitudinii agresive fața de Idlib și încetarea atacurilor aeriene asupra regiunii.  Cu toate acestea, se pare că regimul dorește prin eliminarea opoziției din Idlib să neutralizeze complet în termeni militari opoziția siriană și forțele revoluționare. Însă ei își continuă existența ca un element de presiune asupra regimului în elaborarea noii constituții și alți pași care urmează să fie făcuți în cadrul procesului de la Astana și Soci.

Protecția regiunii Idlib din perspectiva Turciei reprezintă o importanță deosebită într-un spectru larg de probleme precum împiedicarea unui potențial aflux de refugiați, influența în regiunile campaniilor militare Scutul Eufratului și Ramura de Măslin, combaterea YPG/PYD, extensiei organizației teroriste separatiste PKK, rolul în negocierile privind viitorul Siriei.