Povesteste-mi despre Islam 17/2016

Pocăința, o oportunitate de redresare pentru musulmani

In conceptia islamica, păcatul nu este in conformitate cu interdicțiile și poruncile lui Allah. Profetul nostru iubit(pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a definit păcatul astfel „pacatul este lucrul care macina interiorul omului si de care nimeni nu vrea sa stie". In timp ce pocainta inseamna schimbare si intoarce la Allah. Inseamnaregretul fata de pacatele comise în mod intenționat sau neintenționat al musulmanului, schimbarea cu intentia de a nu face din nou aceleasi greseli, intoarcerea la Allah si exprimarea dorintei de a fi iertat de catre Allah.În acest sens, pocăința inseamna trecerea omului de la negarea lui Allah la credinta, de la revolta la ascultare, de la pacat la fapte bune si de la greseala la corectitudine.

In Islam exista ideea ca omul nu s-a nascut pacatos, insa poate comite pacate. Omul a fost invatat care sunt caile de protejare fata de pacate si caile de a scapa de pacate. Prin urmare, a nu comite păcate, nu este o virtute pentru oameni. Acest lucru nu este posibil. Adevarata virtute a omului este pocainta avand sentimentul de regret fata de pacatul savarsit. Într-adevăr, Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a precizat ca „toti oamenii sunt pacatosi, cel mai bine este ca pacatosii sa se pocaiasca." „ Cel care renunta la pacat intru totul si cel care se pocaieste este ca si cum nu ar fi comis acel pacat". Pornind de aici se poate spune ca, pocaindu-se robul este curatat de pacate si ca se intoarce la starea de puritate in care s-a nascut.

Intr-un alt hadis Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a mai mentionat faptul ca „daca voi nu ati fi comis pacate, Allah v-ar fi facut sa pieriti si in locul vostru ar fi creat robi pacatosi sa se pocaiasca". Calea catre curatarea de mizeriile spirituale scapand de sentimentul de vina si de pacatele comise este pocainta. Allah Atotputernic isi cheama slujitorii la pocainta poruncind: „ ... O dreptcredincioși! Sa va pocaiti toti in fata lui Allah ca sa va eliberati".

Allah atotputernic a deschis larg oamenilor ușa pocaintei. Oricat de multe ar fi pacatele, Allah isi iartă slujitorii care s-au pocăit într-un mod adecvat. In Sfântul Coran această chestiune a fost redata după cum urmează: „ ... O, robii Mei care exagereaza împotriva propriei persoane! Nu va pierdeti speranta fata de mila lui Allah. Fara indoaiala, Allah iartă toate păcatele. Pentru ca, El este Iertător, Îndurător". De aceea, musulmanul nu isi pierde speranta, nu isi poate pierde speranta in ceea ce priveste iertarea divina.

In Coran, s-a precizat ca Allah va accepta robii care se pocaiesc in fata Lui. In plus, s-a mai mentionat ca cei care vor evita comiterea de pacate majore vor fi iertati si de pacatele minore.In acest context, Allah porunceste: „De vã veți feri de pãcatele mari, care vã sunt oprite, vã vom ierta pentru faptele voastre rele [mãrunte] și vã vom lãsa sã intrați într-un loc nobil".

În conformitate cu acestea, pocăianta musulmanului este o datorie religioasă. Savantii islamici au specificat că pocainta este obligatorie pentru toată lumea. Această sarcină continuă pe tot parcursul vieții. Asa cum nu este nevoie de vreun instrument pentru pocainta, pocainta nu are un anumit moment sau un anumit loc. Omul are nevoie de pocainta fara sa piarda timplul si inainte sa se confrunte cu moartea. Pentru ca pocainta din ultima clipa nu este valida.

Conform conceptiei islamice păcatele sunt de doau feluri: cele legate de Allah si cele legate de robii sai. Există unele condiții legate de aceste doua tipuri de pacate pentru a fi acceptata pocainta de catre Allah. Pentru a se elibera de pacatele legate de Allah este nevoie ca omul sa fie hotarat sa nu se mai intoarca la acelasi pacat, sa se lepede categoric de pacat, sa regrete pacatul comis. Pentru a se elibera de pacatele legate de robii lui Allah, se adauga la cele enumerate anterior, obtinerea iertarii celorlalti robi. Aceasta este pocainta potrivita procedurii religioase.

A savarsi pacate este omenesc, insa pentru un musulman este un delict moral, este un fapt care murdareste omul.

Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) mentionand urmatoarele „cand dreptcredinciosul pacatuieste, in inima sa se formeaza o pata neagra. Se pocaieste, se leapada de pacat si daca isi cere iertare, scapa de aceasta pata neagra, daca pacatele sporesc se mareste si pata neagra" a mai precizat ca suferinta sufletului care este centrul vietii spirituale poate trece doar prin pocainta. Prin urmare, când un musulman comite un păcat trebuie să acționeze imediat, trebuie să se straduiasca sa elimine pacatul comis față de Allah si fata de alti oameni. Esenta pocaintei arata acest regret.

Nu se poate vorbi de un anumit moment sau loc pentru pocainta. Insa, dupa savarsirea faptelor bune, facute in numele lui Allah, precum rugăciunea, postul și pomana, s-a mentionat ca actul pocaintei va fi primit mai usor în zori, in zilele de sarbatoare si de vineri, in noaptile sfânte.

S-a mai mentionat ca locuri precum Arafat, Kaaba, locul in care se face isi facea Profetul ablutiunea sunt locuri mai potrivite pentru pocaire. Acestea sunt caile pocaintei.

Pentru o pocăință sinceră este nevoie ca omul sa se confrunte si sa se lupte cu sine. Astfel, se naste oportunitatea de a se transforma o situatie negativa in slujire, in fapta buna si virtute. O astfel de pocainta asigura intoarcerea omului la Allah, întărirea credinței, reconectarea la viața și continuarea existentei unei speranțe.