İstoricul relatiilor turco-romane/19.07.2014

Marile familii boiereşti au încercat să facă din Moldova şi Ţara Românească două Polonii mai mici însă aceste tentative au eşuat. Societatea românească a fost divizată în categorii privilegiate adică cler, boieri, categorii de slujbaşi şi militari iar oamenii de rând au fost excluşi atunci când au fost deliberate problemele fiscale şi politice. Epoca cea mai înfloritoare în ceea ce priveşte această situaţie a fost în secolul al XVII-lea. La data de 19 decembrie 1668 domnul Radu Leon, fiul domnului Leon Tomşa este constrâns să promulge un nou aşezământ asemănător celui scos în anul 1631 împotriva grecilor care erau denunţaţi încă o dată ca “oameni răi şi neprieteni ai ţării”.
Tot în această perioadă, boierimea a elaborat şi un program de politică externă, rezumat de ideologul ei, cronicarul moldovean Miron Costin.
În cadrul politicii noi a marelui vizir Koprülüzade Ahmed Paşa, a fost ocupată cetatea poloneză Cameniţa în anul 1672. Miron Costin fusese trimis de domnul Moldovei în tabăra otomană şi a fost întrebat de marele vizir dacă moldovenii s-au bucurat de succesul Porţii otomane. Miron Costin a dat un răspuns care a rămas celebru şi anume: “suntem noi moldovenii bucuroşi să se lăşască împărăţia în toate părţile cât de mult, iar peste ţara noastră nu ne pare bine să se lăţească”.
În această perioadă au avut loc trei domnii în Moldova şi una în Ţara Românească pe care le putem încadra într-o epocă protofanarioată adică o anticipare a regimului fanariot care avea să se instaleze în secolul următor în ţările române. Aceşti domni au fost: Dumitraşco Cantacuzino, Antonie Ruset şi Gheorghe Duca în Moldova în anii cuprinşi între 1673 - 1685 şi acelaşi Gheorghe Duca în Ţara Românească în anii 1673 – 1678.

În Ţara Românească marile familii boiereşti şi anume Bălenii şi Cantacuzinii se luptau pentru putere iar acest lucru genera tensiuni politice lucru care a determinat Poarta otomană să numească în Ţara Românească pe un membru al familiei Cantacuzino, pe Şerban Cantacuzino iar în Moldova pe un soldat foarte experimentat şi foarte fidel Porţii, adică pe Constantin Cantemir. 

Cei doi domnitori au pus capăt tentativelor marii boierimi de a instaura un regim nobiliar prin mijloace cât se poate de violente. Domnitorul Şerban Cantacuzino care a domnit între anii 1678 – 1688 a reuşit să instaureze o domnie autoritară lovind nemilos în partida adversă a familiei Bălenilor. În ceea ce priveşte regimul din Moldova, aici domnitorul Constantin Cantemir a condus autoritar ordonând execuţia celui mai ilustru reprezentant al marii boierimi moldovene şi anume, între altele pe marele cronicar Miron Costin aşa cum de altfel am amintit mai devreme.
Domnitorul Ţării Româneşti Şerban Cantacuzino a murit pe neaşteptate iar la domnie a fost adus nepotul său, Constantin Brâncoveanu care a domnit între anii 1688 – 1714. Acesta s-a aflat la începutul domniei sale sub tutela unchiului său, stolnicul Constantin Cantacuzino, care a fost un boier cu o mare cultură şi un abil om politic. Domnitorul Constantin Brâncoveanu a continuat politica de reconciliera dintre cele două mari familii boiereşti care începuse să se contureze încă din timpul domniei unchiului său, Şerban Cantacuzino şi a reuşit astfel să-şi asigure o domnie stabilă şi de lungă durată, care va aduce Ţării Româneşti o perioadă de prosperitate şi progres.
În perioada de după asediul Vienei de către armata otomană sub conducerea lui Kara – Mustafa paşa va găsi cele trei Ţări române în diferite situaţii după cum urmează: în Ţara Românească în timpul domniilor lui Şerban Cantacuzino şi nepotul său Constantin Brâncoveanu, după cum am arătat mai sus va fi o perioadă de înflorire de progres care după anii 1700 se va trasnforma şi într-o perioadă de prosperitate în timp ce în Moldova se va înregistra o perioadă de recul economic şi demografic din cauza repetatelor incursiuni poloneze. Aici se vor succede o serie de domnii scurte şi neînsemnate iar Transilvania, în timpul principelui Mihail Apaffy, din cauza caracterului acestuia slab şi şovăitor, incapabil să facă faţă noilor sfidări politico – militare, va ajunge în prima linie a noului război imperial.

Aţi ascultat un program realizat de către İfet Tosun, lector la Catedra de limba română din cadrul Universităţii Ankara.