Amintiri ale trecutului

O parte dintre locuitori au încercat să lucreze și-n continuare ca hamali în portul de mărfuri,,Coroana,, din Orșova,alții au învățat diferite meserii ca ucenici la Orșova sau în alte localități vecine.Mai mult chiar,la 5iulie 1926 Aldi Ahmet cerea primăriei din Orșova să i se acorde un permis pentru a realiza transporturi cu un automobil pe teritoriul orașului.Documentele ulterioare nu dau informații despre cum s-a soluționat această cerere,cert este faptul că relațiile populației din insulăcu Orșova au continu să stea în prim planul multor activități ale lor și că aici ei vor căuta mereu o sursă pentru a obține unele câștiguri.
Situația s-a schimbat în bine,în deceniul al patrulea al secolului trecut,mai cu seamă după vizita regală din insulă,dar și datorită unei revigorări aturismului în zonă.
Prin Ordinul Ministerului Muncii și Ocrotirilor Sociale nr.52 484 din 13 august 1932,insula Ada Kale a fost declarată ,,localitate de vilegiatură,, bucurându-se de toate drepturile și obligațiile instituțiilor din asemenea așezări,ceea ce era totuși un paliativ,el nu conținea soluții concrete pentru adevăratele nevoiale localnicilor.
Pentru a beneficia de privilegiile promise de regele Carol al II-lea cu prilejul vizitei în insulă,la 4 mai 1931,s-a înființat Societatea Anonimă,, Musulmană,, condusă de Ali Kadri,prin intermediul căreia se puteau importa o serie de produse care erau scutite de taxe vamale.
Încă din primii ani de la înființarea Societății,în cadrul ei au început să lucreze 50de muncitori și muncitoare,care câștigau între 70 și 100 lei pe zi.Societatea a mai înființat și o brutărie,care acorda pâine mai ieftină șipe credit lucrătorilor,iar celor săraci o oferea gratuit.De asemenea circa 40 de negustori se aprovizonau prin ,,Musulmană,, cu țigări,cafea,rom și suveniruri pe care le vindeau turiștilor.
Conform deciziei Consiliului de Miniștri nr 426 din 26 februarie 1937 (publicată în Monitorul oficial nr 50 din 2 martie 1937) în insulăputeau fi importate,prin societatea ,,Musulmană,,-fără a plăti taxe vamale,un vagon de tutun străin,un vagon și jumătate de băuturi spirtoase,două vagoane de cafea,un vagon de tutun,13.900.000 ,,tuburi de țigarte,,-1000 kg țigăride foi-1500 fesuri și 1500obiecte de amintiri (farfurii,chibritelnițe,vaze de flori,scrumiere,imitații de bijuterii,bastoane,ciubuce,rame și alte obiecte similare).
Se mai puteau aduce,fără impozit comercial,10 vagoane de zahăr și un vagon și jumătate de băuturi spirtoase,ambeledin fabricile românești.
Ca o facilitate suplimentară,se admitea ca în schimbul dreptului de a importa cantitatea de 1,5 vagoane băuturi spirtoase de provenință străinăși a cantității de 1000 kg țigări de foi,săse introducă în insulă zahăr indigen scutit de taxe de consumație în valoare egală cu cuantumul drepturilor de import cuvenite pentru aceste două produse.Totodată societatea ,,Musulmană,, era scutită anual de alte impozite către stat.
Vizitatorii puteau cumpăra din insulăo serie de produse din tutun cum ar fi țigaretespecifice ,,Cabinet,, -,,Ali Kadri,,-,,Sultan,,-,,Mareșal,,-,,Ienidje,,-,,Samson,,-,,Barfa,,-,,Dunărea,, în cutii specifice a câte 20 țigarete,laprețuricuprinse între 13 și 50 lei,tutun în cutii ,,Paktemiz,, și ,,Iaka,, a câte 100 grame sau în pachete ,,Hendek,,și ,, Popular,, a 20 grame,acestea constând între 70 și 110 lei cutia sau de la 10 lei până la 8 lei pachetul.De asemenea se găsea rom de 50 și 40 grade,prețul acestuia fiind la jumătate față de prețul practicat în comerțul obișnuit.Orice vizitator al insulei putea cumpăra de aici 2 500 țigarete sau 2,5 kg tutun ambalat produse de societatea ,,Musulmană,,.Mai puteau cumpăra 15 kg zahăr,1 kg cafea i 1 litru rom.
Beneficiul net al societății era distribuit 25% pentru acționariși 8% pentru consiliulde administrație.Din rest,50 % era cheltuit sub directul control al primăriei pentru reparații(mai cu seama la geamie) și înfrumusețări ale insulei,plata unui medic local,alte lucrări de ordin obștesc iar ceilalți 50% erau distribuiți în mod ,,pe cap de locuitor musulman,cetățean român,stabilit în insulă la data reînoirii acestui privilegiu.
Creșterea numărului de turiști făcut ca treptat și numărul barcagiilor să se ridice din nou lacirca 60.
Pentru copiii din insulă,în toamna anului 1923 a luat ființă o școală primară mixtă,care din anul școlar 1933/1934 a funcționat cu șapte clase.
Înființându-se de la început în clădirea geamiei,Școala a avut permanent probleme datorită spațiului.Tocmai de aceea învățătorii au făcut o serie de diligențe pentru construirea unui local propriu al școlii,dar fără rezultate.În anul 1923,în vederea construirii unui asemenea local propriu,Casa Școlilor a pus la dispoziție suma de 50.000 lei,bani care urmau să fie gospodăriți de un comitet local școlar.Cum acest comitet nu s-a format,suma a fost utilizată la o altă instituție similară.
Problemele localului în care școala lua ființă s-au accentuat după cutremurul din 9/10 noiembrie 1940;atunci,din cauza afectării puternice a construcției geamiei,școala a fost mutată într-o construcție militară veche,dispunând doar de două clase,cu capacitate de 89-90 copii,acestea găzduind și o grădiniță,care funcționa totuși efemer.
Probleme a avut și școala dar și mobilierul-în noiembrie 1933 dispunea doar de 20 de bănci bune,celelalte fiind în stare mediocră-sau cu materialele didactice insuficiente,o situație mai bună raportându-se doar în octombrie 1943,când se menționa că ,,cele două săli de clasă erau bine amenajate cu mobilierul necesar,în cancelarie se afla o bibliotecă,un muzeu cu cusături naționale,un mic laborator un dulap de arhivă și un birou,,.
Privitor la cadrele didactice,laînceput a predat în Ada Kale doar un învățător,din anul școlar 1932/1933 funcționând doi învățători,unul pentru predarea lecțiilor în limba română,celălalt pentru limba turcă iar în anul școlar 1934/1935 fiind numit și al doilea învățător pentru lecțiile în limba română..Dintre cadreledidactice care au predat în insulă,reținem pe Ali Ahmed,care în anul școlar 1938/1939 a fost detașat la o școală particulară din Silistra,în locul său venind Sali Ismail Regep.Mai dificilă a fost situația între anii 1941-1944,când directorul școlii a fost concentrat,rămânând un singur cadru didactic.
Școlarizarea copiilor s-a făcut doar parțial,astfel că în insulă au rămas mulți neștiutori de carte.Consultând documentele vremii,se constată că-n anul școlar 1929,în celepatru clase,au fost înscriși 69 de copii,doar 45 dintre aceștia frecventând cursurile în mod regulat.Tot 69 de copii au fost înscriși și-n luna septembrie 1932,dar au promovat doar 41.În primul an de înființare a claselor gimnaziale,1933/1934,au fost înscriși 60 decopii,dar numai patru dintre aceștia pentru clasele V-VII.În anul următor au fost înscriși 88 copii,53 băieți și 35 fete,promovând 26de băieți și 19 fete.