Politica externă a Türkiye după alegeri

Acum este un moment important pentru a vorbi despre politica externă a Türkiye după alegeri. Am afirmat deja că președintele Erdoğan va asigura continuitatea în politica externă turcă dacă va câștiga alegerile. Așadar, care vor fi subiectele proeminente ale noii ere în politica externă? Și ce fel de politică externă ne așteaptă?

Articolul Directorului Departamentului pentru cercetări în domeniul politicilor externe al fundației SETA Murat Yeșiltaș

Siria pare a fi cel mai important subiect de pe agenda politicii externe turcești. Siria este o problemă care privește îndeaproape Türkiye din mai multe puncte de vedere. Printre aceste aspecte se numără lupta împotriva terorismului, întoarcerea solicitanților de azil și determinarea relațiilor cu alți actori, în special cu SUA. De aceea, prioritatea principală a președintelui Erdoğan va fi finalizarea cu succes fără întrerupere a procesului în curs în Siria. În ceea ce privește procesul în curs de desfășurare, se vede că există un anumit plan de acțiuni. De la ultimul summit al miniștrilor de externe, care a avut loc la Moscova, se înțelege că acest plan de acțiuni va continua în format cvadripartit. Întoarcerea solicitanților de azil, lupta împotriva terorismului și găsirea unei soluții cuprinzătoare pentru Siria se numără printre obiectivele acestui plan. Observăm că Türkiye ia măsuri mai concrete în ceea ce privește întoarcerea refugiaților. Proiectul infrastructurii pentru întoarcerea refugiaților în nordul Siriei este unul dintre rezultatele concrete ale acestei politici. Cu toate acestea, nu există claritate cu privire la modul și termenul în care va fi rezolvată problema YPG.

Pe de altă parte, modul în care refugiații se vor întoarce în zonele controlate de Assad este o enigmă. Este clar că refugiații nu doresc să se întoarcă în zonele controlate de Assad. Există îngrijorări serioase în privința refugiaților din aceste regiuni. Cu toate acestea, în acest moment, având în vedere că negocierile dintre Assad și țările arabe din ultimele luni includ și problema refugiaților, putem spune că Türkiye este țara care va fi ușurată cel mai mult în această privință. Astfel, sincronizarea procesului privind întoarcerea refugiaților cu țările arabe poate asigura un proces mai sănătos și mai bine planificat.

Desigur, problema siriană nu poate fi abordată doar în contextul refugiaților și al luptei împotriva terorismului. Pentru a se ajunge la o soluție cuprinzătoare, ar trebui activat procesul de la Geneva. Cu alte cuvinte, va fi necesar să fie scrisă o constituție, să se organizeze alegeri în Siria și să fie conceput un proces de tranziție în cadrul Rezoluției 2254 a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite. Având în vedere toate dinamicile din Siria, se poate spune că acest obiectiv este încă departe de realizare.

O altă problemă de politică externă foarte importantă în noua perioadă este războiul din Ucraina. Având în vedere războiul și politica externă a Türkiye în timpul războiului, criza ucraineană ne arată că abordarea politicii externe a Türkiye este suficient de importantă pentru a-i afecta viitoarea foaie de parcurs. Prima prioritate a Türkiye este să își mențină stabilă poziția actuală. Cu alte cuvinte, Türkiye va continua să fie un mediator în criza ucraineană, își va consolida poziția în chestiuni cruciale care o privesc atât pe ea însăși, cât și pe restul lumii, și va încerca să împiedice agravarea în continuarea războiului sau răspândirea acestuia în alte țări. Relațiile cu Rusia sunt acum strâns legate de criza ucraineană.

Bineînțeles, cadrul relațiilor turco-ruse este destul de larg și nu se limitează la Ucraina. Cu toate acestea, este de asemenea clar că Ucraina este un element decisiv. Prin urmare, pare puțin probabil că va avea loc o schimbare majoră cu privire la Ucraina. Însă în paralel cu schimbarea direcției războiului, este destul de clar că ar trebui să se dezvolte un nou model de relații între Türkiye și Occident. Importanța Türkiye pentru Europa și NATO a devenit mult mai clară.

Pe de altă parte, este o întrebare importantă cât de durabilă va fi politica europeană și americană de a conduce Rusia la eșec în Ucraina. Este clar că politicile actuale nu fac nimic bun, servesc la perpetuarea războiului și s-au transformat într-o dinamică ce va destabiliza în cele din urmă întreaga Europă. Din acest motiv, nu cred că este foarte probabil ca Türkiye să fie presată din cauza poziției pe care a adoptat-o în criza ucraineană. Dimpotrivă, în noua perioadă, ar trebui să se dezvolte un nou model de relație între Europa și Türkiye, având în vedere importanța strategică tot mai mare a Türkiye. Cu alte cuvinte, nu este posibil să câștigi încrederea Türkiye luptând împotriva ei, extinzând poziția anti-turcă sau creând un front contra Türkiye. Așadar, ar trebui dezvoltat un nou consens geopolitic între Europa și Türkiye împotriva posibilității ca criza ucraineană să creeze și mai multe riscuri. Poziția Türkiye este destul de clară în ceea ce privește acest consens. Interesele și securitatea Türkiye reprezintă o politică excepțională care poate fi coordonată doar cu Europa, dar care poate acționa în mod autonom atunci când este necesar. Cu alte cuvinte, asta nu înseamnă nici a fi pe două fronturi diferite cu Europa, și nici a adopta fără discuții poziția europeană împotriva Rusiei. Acesta va fi cel mai important slogan al noii ere în relațiile dintre Türkiye și Europa.

Unul dintre cele mai importante subiecte ale noii ere vor fi relațiile dintre Türkiye și SUA. Nu se poate spune că trăim într-o perioadă bună din această privință. Dinamica relațiilor turco-americane, perceperea intereselor comune și perceperea amenințărilor au suferit o transformare semnificativă. Principalele dinamici ale sistemului internațional în schimbare afectează, de asemenea, relațiile turco-americane. Există încă unele elemente de continuitate în domeniile de interes comun, dar există, de asemenea, multe aspecte în care interesele nu sunt comune. Există, bineînțeles, un punct comun în ceea ce privește percepția amenințărilor. De exemplu, lupta împotriva terorismului este una dintre ele. Cu toate acestea, problema YPG este considerată o amenințare centrată pe SUA pentru Türkiye, mai degrabă decât o amenințare comună. Nu pare posibil să se facă un mare progres în relațiile turco-americane fără a rezolva această problemă. Bineînțeles, există unele chestiuni care se așteaptă să progreseze în noua perioadă. De exemplu, este posibil să se înregistreze progrese în problema F-16 în viitorul apropiat. Putem spune că economia este, de asemenea, o chestiune prioritară în relațiile bilaterale. Atingerea țintei de 100 de miliarde de dolari în relațiile comerciale bilaterale este considerată un factor determinant în acest sens. Relațiile turco-americane au nevoie de un nou cadru strategic. La fel ca în cazul relațiilor Türkiye-Europa, vom vedea că Türkiye va adopta același cadru geopolitic în noua perioadă. Cu alte cuvinte, Türkiye va adopta o abordare centrată pe autonomia sa. Cu toate acestea, această autonomie nu se va desfășura într-o manieră anti-americană și constant conflictuală.

Una dintre cele mai curioase probleme ale noii perioade este Orientul Mijlociu și normalizarea în regiune. Acesta va continua să fie un element important în politica externă. Putem spune că Türkiye va sprijini normalizarea regională. De fapt, chiar dacă normalizarea regională nu are deocamdată o contribuție majoră la soluționarea problemelor, ea se plasează în contextul reducerii tensiunilor, al înghețării conflictelor și al aprofundării cooperării potențiale în regiune. O astfel de conjunctură regională servește în special intereselor economice ale Türkiye. În noua perioadă, pare posibil ca cadrul relațiilor cu Orientul Mijlociu să devină mai clar.

În perioada post-electorală, va exista o perioadă activă în Asia Centrală prin intermediul Organizației Statelor Turcice, inițiativa Asia Din Nou va continua, iar relațiile cu Africa vor căpăta o nouă dimensiune. Într-un moment în care sistemul internațional se tensionează, iar regiunea se normalizează, Türkiye își va consolida și mai mult statutul internațional prin adoptarea unei abordări care le reunește pe aceste două elemente.