Moarte și Exil: Invadarea Egiptului

Singurul rezultat politic al Republicii Septinsulare a fost apariția naționalismului elen. Aceasta a fost o evoluție ce va afecta toate mișcările de independență din Imperiul Otoman în viitor.

2128475
Moarte și Exil: Invadarea Egiptului

Moarte și Exil: Invadarea Egiptului

..."De fapt, aceasta era o problemă între Franța și Veneția. Totuși, situația s-a schimbat în 1798, când Franța a invadat Egiptul, care făcea parte din Imperiul Otoman".

Politica imperialistă a Franței face ca foștii dușmani să devină prieteni. Marea Britanie, Rusia și Imperiul Otoman au format o alianță. În curând, forțele navale rusești și britanice au fost văzute în Marea Mediterană. Scopul era de a lovi teritoriile deținute de Franța. Ținta erau cele șapte insule din Marea Ionică aflate în mâinile ei. Ca urmare, aceste pământuri fiind luate de la Franța, a fost înființată Republica Septinsulară, ce înseamnă republica celor șapte insule. Acum exista un nou stat sub protecția Rusiei și a Imperiului Otoman. Dar povara economică s-a prăbușit pe umerii Imperiului Otoman. Chiar și cheltuielile soldaților ruși urmau să fie acoperite de Sublima Poartă.

Imperiul Otoman se confruntă acum cu o mare problemă, povară și dilemă. Pentru că, fără să-și dea seama, a plasat dinamită la temelia statului care trebuia salvat. Deoarece datorită acestui stat nou înființat, rușii, provocându-i pe grecii din insulă, au făcut proba revoltei ortodoxe pe care intenționau să o organizeze în viitor în Balcani. Aceste evoluții sunt foarte interesante din perspectiva dezvăluirii cât de prietenoși sunt cu adevărat foștii dușmani. Atât de mult încât singurul rezultat politic al acestei republici a fost apariția naționalismului elen. În special, faptul că grecii erau la conducere a dus la o creștere a încrederii în sine în societate, iar ideea de independență s-a răspândit. Aceasta a fost o evoluție ce va afecta toate mișcările de independență din Imperiul Otoman în viitor. Evenimentele din timpul revoltei din Peloponez (Revolta Orlov) nu au reprezentat altceva decât acest lucru.

Ioannis Kapodistrias, care a fost numit în fruntea republicii, va avea un rol important mai ales în timpul Revoltei Orlov. Çetinkaya Apatay și Can Kapyalı fac următoarea evaluare în această privință: "Contele Ioannis Kapodistrias, un grec originar din insula Corfu nominalizat și susținut de ruși, a fost desemnat primul președinte al Republicii Septinsulare. Această persoană va merge mai târziu în Rusia, va intra în Ministerul rus de Externe și va servi timp de mulți ani, ajungând chiar la Ministerul de Externe al țarului Alexandru I".

În 1927, în timpul Revoltei Orlov, Kapodistrias fusese ales pentru șapte ani de către Adunarea Națională a Greciei în calitate de președinte al unei republici revoluționare ilegale și neoficiale înființate de către rebeli în Peloponez, care era încă oficial teritoriu otoman, iar după ce adoptase o atitudine dictatorială în fața comportamentului dezlănțuit al rebelilor peste un timp a fost asasinat într-un complot împotriva sa. Cu toate acestea, revolta peloponeziacă a fost și motivul pentru care rușii au manifestat un mare interes, ba chiar s-au implicat în ea. De fapt, în timp ce acest conflict continua, războiul ruso-otoman din 1828-29 a izbucnit din motive banale, iar cetatea Adrianopol (Edirne) a fost cucerită de ruși în acest război.

În ciuda întregului sprijin și a eforturilor depuse, revolta grecilor condusă de Societatea Frăției („Philiki Etaireia”) a început abia în 1821. Ali Pașa din Ioannina, care se opunea Istanbulului, a acționat alături de rebelii greci. Cu sprijinul lor, el a rezistat cu încăpățânare până la iarnă armatei otomane, care ajunsese în fața Ioanninei. În momentul în care rebeliunea a continuat, au început să sosească vești nefavorabile din Valahia și Moldova. Motivul a fost că rebelul numit Ipsilanti, care se temea de reprimarea revoltei din Peloponez, a luat măsuri pentru a distruge suveranitatea otomană în regiune prin răspândirea rezistenței în Balcani.

Ipsilanti, bazându-se pe presupusul sprijin militar din partea Rusiei, a declanșat în martie 1821 o revoltă sângeroasă în Valahia și în Moldova. Ca în fiecare revoltă, ținta rebelilor, care au preluat puterea în orașele Galați și Iași, erau turcii. Istoricul George Finlay a descris în următorul fel cele petrecute acolo: "În ambele țări, turcii din toate straturile sociale- soldați, marinari, comercianți - au fost luați prin surprindere și uciși cu sânge rece".



Ştiri din aceeaşi categorie