Produse turcești cu indicație geografică protejată: "Bastonul Ahlat" din Bitlis

Data înregistrării: 26.12.2017

Districtul istoric al provinciei Bitlis- Ahlat, situat pe malul lacului Van în regiunea Anatoliei de Est a Türkiye, are o semnificație crucială din perspectiva istoriei Anatoliei și a Türkiye. Artefactele perioadei Urartu, din epoca Imperiului Selgiuc, statului Akkoyunlu și Imperiului Otoman din acest district conțin indicii importante despre regiune și despre sosirea turcilor în Anatolia. De asemenea, districtul Ahlat a dat numele unui tip de baston, care are atât utilizare zilnică, cât și valoare artistică, atrăgând atenția prin producția artizanală de înaltă calitate. "Bastonul Ahlat", a cărui istorie și modul de fabricare datează de secole, a fost inclus printre produsele cu indicație geografică protejată din Türkiye în 2017, la cererea guvernării districtului Ahlat. Bastonul de mers este produs din lemnul arborilor de nuc crescuți special în regiune. Nucii din Ahlat sunt îngrijiți și irigați în mod sistematic și, din acest motiv, lungimea ramurelor este mare, iar numărul de noduri este redus. Bastonul Ahlat este de două tipuri. Pe lângă bastoanele groase produse pentru uzul zilnic al bătrânilor și al bolnavilor, bastoanele decorative sunt produse cu deosebită grijă de către meșterii din regiune pentru suvenire și în scopuri turistice. Cel mai important factor în realizarea bastoanelor este faptul că nucul care urmează să fie folosit trebuie să fie uscat timp de 2 ani, dintre care 1 an trebuie să fie ascuns de lumina soarelui. Aceasta este o condiție foarte importantă pentru durabilitatea bastonului. După modelarea realizată cu ajutorul utilajelor, confecționarea bastonului se realizează în exclusivitate prin prelucrarea manuală a meșterilor. Meșterii bastonieri folosesc una dintre tehnicile de încrustare, sculptare, ardere sau vopsire în funcție de tipul corpului ales. Marmorarea, placarea cu aur și modelele în miniatură, care adaugă o mare valoare bastonului, sunt create cu grijă pe corpul bastonului Ahlat de către maeștri, în timp ce pentru mânerul bastonului se folosesc figuri de animale sau metale prețioase precum aurul și argintul.