Moarte și Exil: Musulmanii expulzați

În studiul său demografic privind perioada 1856-1990, Kemal Karpat a indicat cifra de 9 milioane de musulmani, care fusese forțați să emigreze.

Desigur, nu doar musulmanii au căutat salvarea și viitorul în Anatolia. În același timp, mulți nemusulmani s-au îndreptat și ei spre această zonă geografică cu sentimente și intenții similare. Totuși, în timp ce majoritatea acestor migrații au fost de natură economică și voluntară, migrația musulmanilor a fost una forțată de atacuri și masacre. Cu alte cuvinte, a fost o mișcare care a apărut în consecința epurării etnice. Însă, tragediile trăite de acești oameni sunt cu greu menționate în manualele școlare și în cărțile de istorie. Pe această temă, McCarthy scrie următoarele: "În ciuda importanței istorice a pierderilor suferite de musulmani, acestea nu sunt relatate în manualele școlare. Manualele și cărțile de istorie, care descriu masacrele bulgarilor, armenilor și a grecilor, nu menționează același tip de masacre suferite de turci. Deportările și morțile musulmanilor nu sunt cunoscute".

De fapt, nu este nimic surprinzător. Pentru că interpretarea tradițională a istoriei, care este încă dominantă, este centrată pe cultura occidentală, mai exact, are un punct de vedere în concordanță cu interesele imperialismului. Ca atare, evenimentele și problemele istorice nu sunt scrise așa cum sunt, ci așa cum îi convine imperialismului. În mod firesc, în timp ce unii sunt luptători pentru libertate, alții pot fi dușmani ai umanității. Occidentul, care a dobândit putere economică odată cu revoluția industrială și a devenit o putere imperialistă, s-a plasat în centrul civilizației prin efectul puterii sale economice. Acum este continuatorul civilizației Greciei antice și centrul umanismului. Occidentul imperialist, care își atribuie un astfel de rol și un astfel de sens, stabilește, de asemenea, noi definiții pentru restul lumii, precum barbari, semi-barbari, sălbatici... Perspectiva unilaterală și opresivă a imperialismului, al cărui rol s-a consolidat odată cu Războiul Rece, a început să fie pusă sub semnul întrebării, iar influența sa a început să se diminueze odată cu prăbușirea Uniunii Sovietice și a lumii bipolare la începutul anilor 1990. Pentru că odată cu acest proces, gândurile întemnițate și modelate au început să fie eliberate, fiind realizat faptul că imperialismul însuși era adevărata cauză a problemelor din lume. Pe scurt, vraja a fost scoasă...

Așadar, ce susține noua perspectivă a istoriei și ce înseamnă ea pentru popoarele din Orient, în special pentru turci? Această nouă conceptualizare a istoriei urmărește să dezvăluie faptele în loc să dirijeze evenimentele. Ea încearcă să servească umanitatea, nu imperialismul, să încalce regulile și să ajungă la fapte în loc să condamne o parte. Bineînțeles, din această perspectivă este în interesul turcilor, precum și al întregii umanități. Însă, o astfel de abordare nu este acceptabilă pentru cei care încearcă să modeleze lumea în funcție de interesele imperialismului. Pentru că acest punct de vedere îi prezintă drept victime pe turcii, pe care imperialismul îi acuză și îi condamnă ca fiind barbari. Cu toate acestea, rolul pe care imperialismul îl atribuie turcilor este barbarie și anacronism, așa cum a subliniat Justin McCarthy. De fapt, imperialismul încearcă să prindă doi iepuri deodată cu această viziune asupra popoarelor din Est, în special a turcilor. Pe de o parte, în timp ce îi acuză că sunt demodați și barbari, pe de altă parte, se justifică pe sine legitimând practicile inumane, masacrele și genocidul pe care le-a comis pentru propriile interese în multe părți ale lumii, în Algeria, China, India și multe alte țări, sub pretextul nobilei misiuni de a răspândi civilizația și cultura.

De fapt, ceea ce imperialismul încearcă cu adevărat să obțină prin această politică este să-și mențină dominația economică, politică și culturală asupra lumii. Astăzi, această perspectivă și calculele de interes global stau la baza dezbaterilor frecvente asupra deportărilor armenilor și a acuzației de genocid aduse turcilor. Altfel, nimănui nu-i pare cu adevărat rău pentru armenii morți. Ceea ce se varsă sunt doar și numai lacrimi de crocodil. Referitor la această perspectivă plină de prejudecăți și la acest dublu standard al Occidentului, în special față de musulmani, Muhammad Filipovic, vicepreședinte al Facultății de Filosofie din cadrul Academiei de Științe din Bosnia, spune următoarele: "Occidentul are o politică împotriva musulmanilor care a existat dintotdeauna și continuă. Această politică își are rădăcinile în Declarația de la Ahen a lui Carol cel Mare, care s-a proclamat noul împărat roman. Această declarație stipulează că Europa trebuie să fie o țară creștină și că toți musulmanii trebuie expulzați din Europa".