Experiența Turciei: Calea Khorasan

Nu este ușor să scrii ceva pesimist cu privire la persoanele care au o perspectivă pozitivă asupra vieții. Aș fi dorit foarte mult să împărtășesc cu voi articole despre cântece despre libertate, fraternitate, o lume care merge spre pace și liniște ci nu despre conflicte.

Articolul  decanului Facultății de Științe Politice din cadrul Universității Yildirim Beyazid din Ankara, prof.dr. Kudret BÜLBÜL. 

  Din păcate, pe axa SUA, Rusiei, Chinei și altor actori, evoluăm spre o lume mai ostilă. Pe lângă actorii globali  terorismul individual sau organizațional, de asemenea, îngustează din ce în ce mai mult habitatul familiei umane în care vrem să trăim fiecare cu deosebiri proprii.  Când ne amintim de evoluțiile precum îndreptarea lumii spre o situație asemănătoare celei de dinaintea celui de-al doilea război mondial, atentatele asupra diversităților,  Daesh, evoluțiile din Noua Zeelandă și Sri Lanka, Tarrantismul, Evanghelismul,  lumea spirituală se prăbușește.

Avem nevoie de o limbă, o abordare mai universală care ar duce lumea islamică și lumea globală către armonie către o lume în care am trăi împreună. Mai exact, avem nevoie de o moralitate universală care ne-ar invita pe noi toți să acceptăm anumite valori și să trăim.

Nu credeți că condițiile în care va fi adoptat și aplicat pluralismul în diferite domenii și în special în sfera religioasă ar putea soluționa majoritatea problemelor familiei umane? Oamenii îi pot iubi mai mult pe cei care li se aseamănă, însă nu este nevoie de  excludere și ostilitate față de alții?

A considera diferențele drept o oportunitate, o bogăție, a fi toleranți față de aceste în loc de a califica diversitatea ca fiind o  amenințare  nu va aduce nimic în afară de pace și liniște. 

A da și a împărtăși în loc de numai a lua nu este oare o sursă principală a fericirii și stabilității?

  A nu-i insulta pe cei diferiți, a nu considera o limbă, o religie, o culoare sau o ideologie drept o sursă    de superioritate nu sunt oare principii de bază ale coexistenței?    

 De fapt, majoritatea valorilor menționate mai sus sunt cunoscute astăzi drept valori universale. Dar, după cum am subliniat în articolele precedente  , trăim într-o epocă a declinului valorilor. Ne confruntăm cu o lume în care sunt încălcate în mod direct toate valorile.

Pe de altă parte, valorile sau principiile care sunt considerate abstracte și sunt incluse în acorduri specifice, dar nu sunt interiorizate, adesea rămân doar pe hârtie.

Astăzi, mai multe conflicte, radicalizarea, asimilarea, excluderea și represiunea s-au răspândit în întreaga lume.

 A existat oare în istorie o molaritate bazată pe aceste valori menționate mai sus?

Putem să răspundem afirmativ la această întrebare în contextul civilizației noastre.

Conștiința, percepția, înțelegerea care s-a răspândit din  regiunea Khorasan în întreaga lume este un exemplu al moralității bazate pe valorile menționate și nemenționate mai sus,  al internalizării acestor valori. Această cale / școală, Khorasan, poate denumită și altfel. Eu prefer să o numesc modul de gândire Khorasan după regiunea în care și din care acest mod de gândire s-a răspândit în întreaga lume.

Mai întâi, să precizăm unde se află Khorasan. Regiunea istorică care cuprinde Iranul, Afganistanul, Tadjikistanul, Turkmenistanul, Kârgâzstanul, Kazahstanul, și o parte a Uzbekistanului în care se află și orașele Merv, Herat, Nishapur, Balkh, Bukhara, și Samarkand se numește Khorasan. Niște personalități importante precum Ahmet Yesevi, Shah Naqshibandi, Rumi, Hacı Bayramı Veli , Haci Bektași Veli provin din această regiune.  Ahi Evran, Yunus Emre, Sari Saltuk, Somuncu Baba și Gül Baba au adoptat și au promovat același mod de gândire.

Caracteristica principală a acestor personalități este ca ele, răspândind mesajele universale ale civilizației islamice, nu au  marginalizat, nu au exclus, nu s-au uitat de sus la cei diferiți, au adoptat pluralismul religios și au fost toleranți. Ei nu numai au adoptat aceste principii, cunoscute astăzi drept valori universale, dar și le-ai transformat într-o necesitate a modului lor de viață sau a moralității lor. Din acest motiv, adepții altor religii au fost  urmăriți de Inchiziție în Occident, dar nemusulmanii – majoritatea populației Imperiului Otoman  și-au putut continua viața în propria lor religie sub îndrumarea acestor persoane.

Această abordare sau experiență care s-a răspândit în întreaga lume pornind de la Khorasan poate fi numită experiența Turciei – experiența unică  care are potențialul de a soluționa problemele existente cu care se confruntă atât musulmanii cât și întreaga omenire.