Batalia de la İnebahtı (Lepanto) din 1571 este fara ındoiala unul dintre cele mai cunoscute evenimente din relatiile stravechi dintre Statul Otoman şi Europa. Simbolul, amintirile şi emotiile lasate ın urma aceasta batalie ıncepand din secolul al 16-a, au ramas un element constant de comparatie ın perceptiile islamice şi occidentale. Nu a fost numai o simpla batalie navala, a fost un eveniment ce a legat ın mod neaşteptat destinele oamenilor foarte diferiti.Relatarile celebrului romancier, poet şi dramaturg Miguel Cervantes, considerat simbolul literaturii spaniole şi ale lui Mahmud indianul ,om de stat şi istoric otoman, sunt un exemplu concret , martore ale notiunilor interconectate de captivitate, despartire şi reıntoarcere ın ımprejurari neaşteptate.
Victoria flotei creştine, condusa de Don Juan de Austria ımpotriva flotei otomane la Lepanto, ın marginea nordica a Golfului Patras, a avut un mare ecou ın ıntreaga lume. Puterile apusene au fost ınsa mult mai surprinse decat otomanii de aceasta situatie: invincibili de secole , turcii erau ınfranti pentru prima data, iar Marea Mediterana nu avea sa fie transformata ın “lac turcesc".
Victoria a fost sarbatorita ın toata Europa , iar declinul turcilor parea aproape. Dumnezeu ıi ajutase ın cele din urma pe creştinii buni ai Europei, dupa ce ıi abandonase, pedepsindu-i astfel pentru nesupunere şi pacatele lor. Papa Pius al V-lea care a avut un rol determinant ın Victoria de la Lepanto, caştigase o pozitie excelenta pentru a lansa o noua cruciada ımpotriva sarazinilor (denumire data de occidentali musulmanilor din vestul Europei).
Beatitudinea acestei victorii nu a fos tınsa de lunga durata .In acelaşi an otomanii au cucerit Ciprul. Şi-au reconsolidat flota şi s-au ıntors cu puteri şi mai mari.Marele vizir al Sultanului Selim al doilea, Sokullu Mehmet Paşa i-a spus urmatoarele cuvinte ambasadorului venetian Marcantonio Barbaro:" Ati venit sa vedeti cum suportam aceasta neşansa. Vreau ınsa sa va atrag atentia la diferenta dintre pierderea noastra şi pierderea voastra. Luand Ciprul de la voi, v-am taiat bratul ; Invingandu-ne la İnebahtı voi ne-ati taiat barba. Bratul taiat nu creşte la loc ın schimb barba taiata creşte mult mai deasa".
Dupa multi ani Voltaire avea sa declare :" Se pare ca turcii au caştigat şi la Lepanto".
Batalia de la Lepanto a lasat urme adanci. A modelat politicile,, perceptiile şi atitudinile adoptate ın secolelel ce au urmat. Poveştile de eroism, sacrificiu, captivitate şi de reıntoarcere acasa s-au ınmultit atat ın Europa cat şi ın statul otoman. İar aceste poveşti au colorat imaginatia generatiilor ce au urmat. Din prisma importantei lor istorice,literare şi interculturale trebuie sa amintim aici relatarile spaniole şi otomane.
Animat de entuziasm pentru credinta şi patrie Miguel Cervantes s-a ınrolat ın armata creştina pentru a lupta la Lepanto ımpotriva turcilor. Şi ın ciuda faptului ca era bolnav nu l-a ascultat pe capitan şi s-a luptat plin de curaj. Din batalia navala Cervantes a ieşit cu doua rani una ın piep şi una ın brat. Considerand ınsa aceasta rana o binefacere a lui Dumnezeu, şi aceasta situatie i-a permis sa se concentreze asupra scrisului. Cu cativa ani mai tarziu ınsa el a fost rapit de piratii musulmani şi dus ın Algeria unde a ramas cinci ani ın detentie. Şi ın majoritatea operelor sale el a vorbit despre aceasta perioada de detentie: El Trato de Argel, Los Banos de Argel şi bineınteles ın celebrul sau roman Don Quichotte. El a fost eliberat din ınchisoare ın anul 1580 de reprezentantii ordinului creştin denumit “Parintii trinitari" care se ocupau cu eliberarea detinutilor. Cei cinci ani petrecuti de Cervantes ın detentie au reprezentat un subiect de discutie ın patria sa natala. Ce facuse el ın toata aceasta perioada de captivitate? Işi tradase oare credinta şi se convertise oare la islam? Cum se explicau relatiile sale cordiale cu emirul Algerului, Hasan Paşa, aflat sub suzeranitatea statului otoman? Cervantes ıncercase de patru ori sa evadeze , ınsa nu fusese pedepsit niciodata pentru acest lucru. Dimpotriva, beneficiase de un tratament bun. De ce oare? Aceste ıntrebari ıi framatasera pe spanioli. Se pare ca Cervates nu renuntase sa evadeze şi sa se ıntoarca acasa. In perioada captivitatii a avut posibilitatea de a cunoaşte detinuti musulmani, creştini şi evrei şi de a face observatii ın legatura cu credinta islamica, cultura şi arta Africii de Nord iar aceasta experienta i-a ımbogatit creatiile. Bineınteles ca Cervantes nu era un liberal sau adept al pluralismului. El privea islamul şi musulmanii din prisma povestirilor ireale, legendelor şi prejudecatilor epocii medievale. Şi bineınteles ca detesta şi propria sa situatie de captiv. Cu toate acestea ınsa reıntorcerea acasa a lui Cervantes a fost o adevarata manifestare culturala şi literara. Numeroasele sale ıntalniri cu oamenii de rand dar şi cu conducatorii algerieni, ıi oferisera o ocazie unica de care foarte putini contemporani ai sai din secolul al 16-a au avut parte .
Un alt om al carui destin a fost trasat de batalia de la Lepanto a fost Mahmut İndianul, poet, istoric şi om de stat otoman. Povestea lui de captivitate este relatata ın Jurnalul lui Mahmut İndianul. Nascut ın provincia Afyonkarahisar ın jurul anilor 1513-1514, ıntr-o familie modesta, şi-a ınceput cariera ca trezorier ın stat, şi a devenit ulterior ambasador.Pseudonimul de İndianul i-a fost dat de printul moştenitor Selim, care avea sa devina mai tarziul sultan.
Uşa ghinionului s-a deschis pentru Mahmut odata cu intrarea sa ın randul fortelor de marina otomane ınaintea bataliei de la İnebahtı. Dupa ınfrangerea armatei otomane, Mahmut a fost luat prizonier de Don Juan. Dupa o calatorie anevoiasa ce a durat saptamani ın şir, a fost dus mai ıntai la Messina, apoi la Neapole şi ın cele din urma la Roma. In timp ce se afla ın ınchisoarea Castel Sant'Angelo din Roma, l-a ıntalnit pe fratele sultanului Bayazid, Cem Sultan, cunoscut ın occident ca printul Zizim. Dupa ce a pierdut tronul, Cem şi-a petrecut ultimii 13 ani din viata ın captivitate ın mainile Cavalerilor de Rhodos, a Papei İnocentiu al VIII-a şi ale unor seniori feudali, pana a murit subit la Neapole ın 1495.
In perioada captivitatii sale, Mahmut nu şi-a pierdut ınsa niciodata speranta ca ıntr-o buna zi se va ıntoarce acasa. İ-a sfatuit şi pe ceilalti detinuti sa nu-şi piarda ıncrederea şi s-a rugat la Dumnezeu sa-i dea putere. Le-au multumit autoritatilor pentru ca le-au ıngaduit sa practice ritualul musulman şi sa se roage. Astfel ınchisoarea Castel Sant'Angelo devenise pentru prizonierii musulmani un adevarat sanctuar. Din jurnalul scris ıntr-un limbaj literar s-au pastrat numai unele capitole. Talentul sau literar au reprezentat pentru Mahmut sursa rezistentei sale ın perioada detentiei de la Roma. A apreciat stilul nobil cu care i-a privit Don Juan şi a criticat politica papalitatii. Din celula din ınchisoare a urmarit revoltele din 1572 de la Roma, moartea lui papa Pius al V-a şi ıntronarea Papei Grigore al VIII-a. A facut observatii vaste despre cultura şi despre europeni.A visat ca va cuceri ıntr-o buna zi Roma , numind acest oraş antic “Marul Roşu”, denumire utilizata ınca din vechime de turci pentru a descrie venirea la putere şi atingerea tintei finale.
In anul 1575 cand a fost eliberat din detentie Mahmut avea 64 de ani. Restul vietii l-a petrecut scriind cartea “Kisaa-ı Enbiya” ( İstoria Profetilor). A dedicat aceasta lucrarea Sultanului Murat al treilea, cel care i-a redat libertatea.
Atat pentru Cervantes cat şi pentru Mahmut ıntoarcerea acasa, a reprezentat o renaştere , o mare bucurie şi recunoştinta. Cu toate ca erau oameni diferiti cu experiente diferite, lucrurile care i-au facut sa reziste ın perioada detentiei au fost aceleaşi: credinta, speranta şi perseverenta. Numele lor a rezistat de-a lungul anilor datorita talentului literar, imaginatiei şi profunzimii interculturale, calitati remarcabile ale celor doua personalitati. Dar nu numai atat. İstoria lor se asemeana cu cea a unui alt om remarcabil al secolului al 16-a , Hassan al-Wazzan , cunoscut ın Occident cu numele Leo Africanul. Al Wazzan a fost luat prizonier ın anul 1518 şi a intrat ın slujba Papei Leo X. A scris celebra lucrarea Descrierea Africii. Scriitorul Amin Maalouf ın cartea Leul African transforma aceasta lucrare ıntr-o sursa principala de informatii despre tarile din nordul Africii .
