Moarte și Exil: Populația bulgară

Încă de la începutul războiului, armata rusă și comitagii au atacat și masacrat, în special  civilii, pentru a-i expulza din casele lor și de a întoarce populația în favoarea bulgarilor.

2161115
Moarte și Exil: Populația bulgară

Moarte și Exil: Populația bulgară

„Diplomatul rus Teplov a efectuat, și el, o cercetare pe aceeași temă. Din această cercetare, efectuată în 1877 înainte de Tratatul de la Berlin pentru a arăta numărul populației bulgare din Provinciile Dunărene și Edirne și a crea astfel o bază legală pentru înființarea unui stat bulgar independent, rezultă că în regiune existau 2 milioane 132 de mii 254 de nonbulgari față de 1 milion 633 de mii 695 de bulgari. Nedim İpek, pe de altă parte, oferă cifra de 1 milion 715 mii 995 de bulgari față de 2 milioane 425 mii 454 de persoane de alte naționalități”

 

Dacă luăm în considerare situația în ansamblul Balcanilor, ne întâlnim cu următoarea imagine. În regiune se aflau 3 milioane 913 mii 354 de non-bulgari, dintre care 3 milioane erau musulmani, adică turci, față de 2 milioane 582 mii 395 de bulgari. În concluzie, 42% din cele 6 milioane 495 mii 749 de persoane, care locuiau în zona geografică în care urma să se înființeze Bulgaria Mare, erau bulgari, 40% erau musulmani și 18% erau reprezentate de alte popoare. În plus, bulgarii erau majoritari doar în Vidin, Târnovo și Sofia.

Nedim İpek relatează despre cifra de 6 milioane 400 de mii cu referire la populația Bulgariei Mari, care a fost înființată cuprinzând 16 sangeacuri din Provinciile Dunărene, Salonic și Edirne. Dintre aceștia, 2 milioane 580 de mii erau bulgari, iar 3 milioane 900 de mii de persoane erau de alte naționalități. Pe de altă parte, cercetătorul Tevfik Bıyıklıoğlu dă o cifră de 2 milioane 587 de mii de bulgari față de 3 milioane 900 de mii de nonbulgari, dintre care majoritatea erau turci. Potrivit lui Tevfik Bıyıklıoğlu, majoritatea erau musulmani, adică turci.

În 1878, corespondentul ziarului Daily News, după ce a traversat numeroase regiuni ale Provinciei Dunărene, a făcut următoarea declarație despre Târgoviște și Omurtag: Pe lângă munții Rodopi și alte regiuni, în toate comunele din regiunea dintre râul Iantra și Marea Neagră și în Dobrogea, trei sferturi dintre locuitori sunt turci, restul sunt greci și valahi, iar bulgari sunt foarte puțini... În comuna Omurtag, doar în două din cele 70 de sate locuiesc creștini, în timp ce în toate celelalte trăiesc musulmanii.

În comuna Târgoviște existau 28 de sate musulmane și 7 sate bulgare. De-a lungul Dunării, Mării Negre și râului Iantra, majoritatea locuitorilor erau turci. Turcii erau deja predominanți în provincia Edirne și în Rodopi, iar în multe orașe din Rodopi prima populație bulgară a sosit în 1912. Aceasta era structura demografică a teritoriului în care urma să se creeze Bulgaria independentă. Bineînțeles, într-un astfel de mediu înființarea unui stat bulgar independent era foarte dificilă. Existau două modalități de a realiza acest lucru. Prima era bulgarizarea celorlalți creștini, iar a doua era asimilarea turcilor și cumva transformarea lor într-o minoritate...

A fost adoptată a doua opțiune pentru că era mai puțin periculoasă. Opinia publică europeană avea deja sentimente și gânduri negative față de turci. Prin urmare, nimeni nu ar fi interesat de atacuri, masacre și practici inumane. Aceasta a fost o oportunitate de neratat atât pentru Rusia, care dorea înființarea unui stat în regiune în conformitate cu propriile interese, cât și pentru comuniștii bulgari dornici să înființeze un stat independent prin utilizarea Rusiei. Așa și a fost. Încă de la începutul războiului, armata rusă și comitagii au atacat și masacrat, în special  civilii, pentru a-i expulza din casele lor și de a întoarce populația în favoarea bulgarilor.

Armata rusă, sub comanda generalului Gurko, a început să avanseze rapid de-a lungul câmpiei Dobrogei spre fluviul Dunărea prin Tulcea. Scopul Imperiului Otoman era de a împiedica armatele ruse să coboare pe Dunăre. Din acest motiv, Müșir Abdülkerim Pașa, comandantul general al armatelor dunărene, a evacuat nordul Dobrogei și și-a concentrat toate forțele la sud de Dunăre. Între timp, și civilii au fost rugați să evacueze regiunea, luându-și "bunurile ușoare", cerealele și animalele. În fața acestei evoluții, rușii au reușit să avanseze rapid din nordul Dobrogei spre Dunăre, fără a întâmpina niciun obstacol. De acum înainte, singurul obstacol în fața rușilor era Dunărea.

Odată cu înaintarea rușilor în nordul Dobrogei, a început o migrație forțată masivă, sau mai degrabă un exod în masă de teama masacrului. Tulcea, una dintre cele mai mari provincii din regiune, a fost pustiită. Turcii nu au fost singurii care au părăsit localitatea. Pe lângă turci, au plecat și străinii. Începând cu 23 iunie 1877, pe lângă Tulcea, locuitorii din Măcin, Harșova și Babadag se retrag și ei spre sud, spre Varna, în fața armatelor ruse care vin din spate. O soartă mai rea îi aștepta pe cei care nu au reușit să facă acest lucru sau pe cei care au întârziat să părăsească regiunea: "să fie jefuiți și uciși de comitagii bulgari..."



Ştiri din aceeaşi categorie