Vectorul politicii externe a Türkiye

Discursul ținut de președintele Erdoğan în cadrul celei de-a 78-a sesiuni a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite a ilustrat prioritățile globale și regionale ale politicii externe turcești. Într-un moment în care se intensifică concurența globală și regională a puterilor, se diversifică incertitudinile pe plan mondial, iar mediul geopolitic regional al Türkiye este modelat de crizele de securitate, Türkiye este nevoită să își reformuleze politica externă sub conducerea lui Erdoğan.

Autor: Prof. Murat Yeşiltaş, Directorul Departamentului Studii de Securitate al fundației SETA

Traseul politicii externe, stabilit de președintele Erdoğan după victoria sa în alegerile din mai 2023, a oferit indicii clare cu privire la modul în care se va contura noua perioadă. În centrul paradigmei de politică externă a lui Erdoğan se află consolidarea autonomiei strategice a țării și, astfel, realizarea marelui obiectiv strategic exprimat ca "axa Türkiye". Scopul axei  este de a transforma Türkiye într-un actor global din sistemul internațional în tranziție. Cu alte cuvinte, acest obiectiv este de a face ca Türkiye să devină un actor real în competiția globală pentru putere prin transformarea țării într-o putere economică, militară și diplomatică eficientă.

În domeniul politicii externe președintele Erdoğan trebuie să atingă simultan două obiective. Pe de o parte, să conducă o diplomație subtilă pentru a proteja interesele primare ale Türkiye în mediul geopolitic conflictual și competitiv în care aceasta se află, iar pe de altă parte, să citească schimbările globale și regionale și să dezvolte noi instrumente pentru a adapta țara la schimbare. Într-un moment în care republica a lăsat 100 de ani în urmă, pășind în al doilea secol, realizarea concomitentă a acestor două obiective are o semnificație simbolică ca un nou obiectiv strategic.

Acest lucru presupune că în următorii cinci ani ai conducerii sale, președintele Erdoğan trebuie să realizeze transformarea structurală a Türkiye și să creeze un rol regional și global în conformitate cu această transformare structurală. În timp ce transformarea structurală necesită răspunsul la întrebarea ce fel de Türkiye, rolul regional și global ridică întrebarea ce fel de politică externă.

Noua Constituție și noua economie

Din punct de vedere istoric, există o relație puternică între transformările sistemice globale și transformările structurale interne ale Türkiye. În acest context, Türkiye a răspuns, în general, la transformările sistemice din momentele de cotitură istorică printr-o transformare internă profundă.

Unul dintre cele mai importante domenii, care poate face posibilă transformarea structurală a Türkiye, este inițiativa privind noua constituție. Acest lucru se datorează faptului că în ciuda zecilor de amendamente, în prezent, țara este guvernată de o constituție elaborată de către puciști după lovitura de stat militară din 1980.

Constituția din 1980 nu doar că este insuficientă atât din punctul de vedere al conținutului, cât și în ceea ce privește soluționarea problemelor actuale ale Türkiye, dar cauzează și multe alte dificultăți. În acest moment, având în vedere că există o cerere socială și politică puternică pentru o nouă constituție și că Türkiye face tranziția de la un sistem parlamentar la un sistem prezidențial, o nouă constituție este considerată o necesitate strategică. De fapt, președintele Erdoğan consideră că noua constituție nu este doar un nou contract social și o aprofundare a democrației, ci și un text de viziune, care va ține pasul cu schimbările globale: "Prin urmare, ceea de ce avem nevoie este un text constituțional a cărui formulare, spirit și volum sunt în concordanță cu viziunea națiunii noastre asupra lumii și a vieții, precum și cu experiența și obiectivele țării noastre."

Pe lângă noua inițiativă constituțională, revenirea Türkiye la politicile economice ortodoxe nu poate fi separată de politica externă. Stagnarea economică globală după pandemie, vulnerabilitățile economice cauzate de războiul din Ucraina, intensificarea competiției economice și tehnologice la scară globală și criza economică prin care trece Türkiye au făcut necesară crearea unei noi foi de parcurs în politicile economice ale țării. Türkiye trebuie nu doar să scape de presiunea inflaționistă prin care trece, dar și să creeze un model economic competitiv, care să se integreze în economia globală și să se dezvolte prin extinderea volumului de schimburi comerciale. Un astfel de obiectiv necesită gestionarea simultană a dinamicii geopolitice și geoeconomice. Din acest motiv, programul economic pe termen mediu, anunțat de guvern în ultimele săptămâni, are ca obiectiv să ajute Türkiye să depășească vulnerabilitățile economice și să își crească ponderea în economia mondială prin implementarea unei transformări structurale.

Conjunctura geopolitică

O nouă constituție și o economie rezistentă ar construi stabilitatea politică pe baze mai solide și ar permite politicii externe a Türkiye să se raporteze mai bine la situația geopolitică. În acest moment, ar fi util de examinat modul în care Türkiye interpretează schimbările globale. După cum a subliniat președintele Erdoğan în discursul său din cadrul Adunării Generale a ONU, sistemul global trece printr-o transformare cuprinzătoare. Cea mai importantă trăsătură a acestei transformări este revenirea competiției marilor puteri. Deși această concurență pare a fi între SUA și China, ea afectează în mod direct toți actorii, determinându-i să își revizuiască pozițiile. Cu toate că rivalitatea dintre SUA și China este resimțită la nivel sistemic, aceasta determină remodelarea sistemelor de alianțe în subsistemele regionale. Recent, noile formațiuni precum AUKUS, QUAD, BRICS, IMEC fac necesară revizuirea de către Türkiye a formelor sale tradiționale de relații din perspectiva orientării politicii externe globale. Într-un astfel de mediu, în care sistemul global este în schimbare, este imperativ ca Türkiye să sporească diversitatea regională a politicii sale externe în loc să continue cu o strategie centrată doar pe poziția sa geopolitică.

Poate că cea mai importantă dimensiune a contextului geopolitic al Türkiye este faptul că aceasta se află într-un mediu de confruntare și competitivitate. Războiul în curs de desfășurare din Ucraina nu numai că afectează în mod direct relațiile turco-ruse, dar remodelează și relațiile Türkiye cu Europa, Occidentul și NATO. Europa, care în fața amenințării rusești încearcă să își consolideze unitatea în contextul NATO, tinde să stabilească o nouă relație cu Türkiye, în timp ce Türkiye încearcă să se adapteze la acest nou proces cu o politică autonomă. Conflictul în curs de desfășurare și instabilitatea din țările vecine, cum ar fi Siria și Irak, fac ca Türkiye să prioritizeze securitatea. Într-un moment în care Orientul Mijlociu se remodelează în umbra concurenței dintre marile puteri, Türkiye își reproiectează relațiile cu Orientul Mijlociu. Eforturile Türkiye de a accelera proiectul "Calea dezvoltării" în fața proiectului IMEC, anunțat la summitul G20, constituie un exemplu important al modului în care dinamica geopolitică și geoeconomică acționează simultan.

Politica externă este mai degrabă un domeniu strategic de interacțiune reciprocă decât un proces unilateral. Cu alte cuvinte, strategia trebuie să fie relațională. Într-adevăr, politica externă este un domeniu complex, cu actori multipli, mai degrabă decât un domeniu cu un singur actor. Discursul președintelui Erdoğan la summitul ONU arată că politica externă turcă este concepută cu o perspectivă de 360 de grade, având o orientare globală.