Căutarea normalizării în Orientul Mijlociu

În Orientul Mijlociu începe o perioadă relativ calmă  în care tensiunile între statele scad.  Una dintre cele mai importante manifestări ale acestui proces a fost vizita prințului moștenitor Mohammed Bin Zayed al Emiratelor Arabe Unite (EAU) în Turcia și întâlnirea lui cu președintele Erdogan. Negocierile continuă între Turcia, Arabia Saudită și Egipt. De asemenea, Emiratele Arabe Unite încearcă să desfășoare un proces similar cu Iranul. Se vor încheia oare aceste eforturi de normalizare cu succes?

Articolul cercetătorului în domeniul politicilor externe al fundației SETA (Fundația pentru cercetări politice, economice și sociale), Can Acun.

Vizita prințului moștenitor al Emiratelor Arabe Unite Mohammed Bin Zayed la Ankara și întâlnirea sa cu președintele Erdogan, semnarea multor acorduri și anunțul privind o investiție de 10 miliarde de dolari în Turcia reprezintă un indicator important al căutării unui nou „echilibru” în Orientul Mijlociu. În ultimele luni aproape toți actorii regionali s-au concentrat pe căutarea dialogului și reconcilierii în loc să continue conflictele. Emiratele Arabe Unite caută să-și îmbunătățească relațiile nu doar cu Turcia ci și cu Iranul. La fel și Turcia încearcă să normalizeze relațiile cu Arabia Saudită, Egiptul și Israelul.

 Deci, ce s-a întâmplat în regiune și actorii s-au angajat să-și schimbe pozițiile?

 Mai mulți factori ies în prim-plan în acest context. Primul este politica regională a SUA în timpul administrației Biden. Emiratele Arabe Unite și Arabia Saudită nu se mai bucură de sprijinul necondiționat al SUA. Aceste țări par să fie îngrijorate serios de evenimentele din Afganistan și retragerea treptată a trupelor americane din Orientul Mijlociu. Astfel ele au fost nevoite să își revizuiască pozițiile dure față de țările precum Turcia și Iran. Al doilea factor este că primăvara arabă și mișcările populare și-au pierdut influența veche. Conducătorii țărilor din Golf și Egipt nu simt nicio amenințare pentru moment. Ei de asemenea nu mai consideră Turcia, calificată de aceste mișcări populare drept un simbol, un model de urmat, o amenințare serioasă ca înainte. În al treilea rând, a devenit clar că nicio țară nu va putea câștiga în conflictele regionale și războaie prin intermediari și că țările au intrat într-o spirală de pierderi. În plus, costul economic al acestei lupte crește pe zi ce trece.

 Toți acești factori par să fi determinat țările din regiune să caute o normalizare. Cu toate acestea, este încă prea devreme să vorbim despre o normalizare permanentă în Orientul Mijlociu. Mai există multe zone de conflict precum Siria, Yemen, Libia. Iar natura pragmatică a țărilor din regiune, slăbiciunea structurilor instituționale, posibilele schimbări globale, în special posibilitatea schimbărilor în poziția și acțiunile SUA continuă să alimenteze incertitudinea.