Criza ONU

Agenda zilei

1716502
Criza ONU

Deși ONU a câștigat o poziție centrală în sistemul de guvernare global după Războiul Rece, organizația nu a suferit o transformare paralelă cu transformarea sistemului internațional.

Vă prezentăm articolul Directorului Departamentului pentru cercetări în domeniul politicilor externe al fundației SETA Murat Yeșiltaș  

În sistemul global centrat în SUA care a cauzat unipolaritate ONU s-a transformat din ce în ce mai mult într-un „dispozitiv” tactic decât într-o instituție strategică. Deși apare în prim plan în ceea ce privește intervenția umanitară, ea a fost ineficientă împotriva agresiunii ambițiilor geopolitice sârbe în Balcani și a politicilor de purificare etnică din Africa. Masacrul a  8 000 de musulmani din Bosnia și Herțegovina aflată în zona ONU controlată de Olanda a arătat în ce criză se afla sistemul ONU. Prevenirea atrocităților mai mari prin intervenția în Kosovo a NATO în locul ONU a demonstrat, de asemenea, modul în care funcționează sistemul de veto în ONU.

Criza de guvernanță globală, cauzată de rupturile geopolitice, politice, de securitate, economice și sociale la scară globală ce au urmat după Războiul Rece, au dezvăluit mai mult „defecțiunile” ONU. Astăzi Națiunile Unite se confruntă cu o criză mai profundă decât oricând în istoria sa. Această criză, care reprezintă o provocare directă pentru filozofia care stă la baza ONU, pune sub semnul întrebării  legitimitatea organizației.

 La baza crizei legitimității este faptul că ONU continuă depindă de o structură de cinci partide, în ciuda tuturor schimbărilor geopolitice. Sistemul global se confruntă cu o transformare profundă după Războiul Rece și această transformare arată că este imposibil ca cele cinci țări să continue să aibă dreptul de a vorbi. Sistemul internațional multipolar și multicentric este modelat de puteri în ascensiune care nu doresc să-și predea soarta deciziilor celor cinci țări. Acest lucru arată că ONU este departe de a reflecta actualele echilibre geopolitice de putere. Pe de altă parte, ONU se confruntă cu o profundă criză de reprezentare. Din punct de vedere cultural este departe de a fi multiculturală și are un caracter orientat spre Occident. Problema eficienței face, de asemenea, imposibilă continuarea existenței ONU în forma actuală. Este vorba de un ONU care nu ia măsuri la momentul potrivit în cazul crizelor internaționale, permite aprofundarea crizelor și lasă soluționarea crizelor unor interese restrânse. Transparența aprofundează problema legitimității cu care se confruntă ONU. Modul în care sunt luate deciziile și inconsecvența deciziilor cu natura crizelor arată că ONU se îndepărtează treptat de punctul de a fi o organizație transparentă. Este dificil pentru o astfel de structură să ofere stabilitate în sistemul global și statele sunt forțate să creeze mecanisme care să producă propriile soluții.

 Șocul profund în sistemul global, în special după epidemia Covid-19 arată că suntem în ajunul unei transformări cuprinzătoare a caracterului politicii internaționale de după Războiul Rece. Această transformare indică nu numai reajustarea distribuției puterilor, ci și deplasarea centrului de greutate de la vest la est. Era geopolitică de două sute de ani sub  dominația geopolitică a Occidentului poate duce la nașterea unei noi ere geopolitice odată cu echilibrarea geopolitică a Orientului. Reformarea ONU este o problemă mai importantă și mai urgentă decât orice altceva în noua eră, când distribuția puterii și ordinea geopolitică vor suferi o schimbare radicală, dar va apărea un sistem global destul de hibrid, spre deosebire de perioadele anterioare.

 Criza de legitimitate a ONU se va adânci dacă nu se va ține seama de distribuția globală a puterii și dacă nu se vor produce soluții eficiente și corecte la problemele globale la momentul potrivit. Această criză poate duce la apariția unor norme alternative în cadrul ordinii juridice internaționale actuale și poate duce la formarea unui univers juridic paralel. În prezent, deciziile luate de formațiuni regionale alternative pe axa politicii, economiei și securității arată că normele centrate pe regiune au început să înlocuiască normele centrate pe ONU. Pe de altă parte, înființarea unor organizații regionale alternative în locul ONU ca structură supranațională poate duce la dispariția sau ineficiența ONU.



Ştiri din aceeaşi categorie