Problemele în relațiile turco-americane

Agenda zilei.

1586422
Problemele în relațiile turco-americane

Articolul Directorului Departamentului pentru Cercetări în domeniul securității al fundației SETA conferențiar universitar, Murat Yeșiltaș.

Relațiile turco-americane au patru dileme majore în perioada următoare. Fără soluționarea acestora nu pare posibilă eliminarea crizei dintre Turcia și SUA. În fruntea acestor probleme se poziționează achiziționarea S 400. Problema legată de S-400 este unul dintre cele mai bune exemple care explică relațiile turco-americane. O astfel de problemă nu ar fi trebuit să apară într-o formă a relației între două state A și B, definită ca strategică. Ceea ce înseamnă că nici SUA nu ar fi lăsat fără răspuns și în ambiguitate cererea Turciei privind sistemele americane Patriot și nici Turcia ca un aliat al NATO nu ar fi achiziționat aceste sisteme de la cel mai mare rival în domeniul securității și apărării. Atunci prima noastră presupunere ar trebui să fie că relațiile turco-americane nu pot fi descrise ca „parteneriat strategic”. Pentru a depăși dilema actuală, una dintre cele două părți trebuie fie să-și schimbe poziția, fie să creeze o formulă care să nu le afecteze reciproc pozițiile.

Modelul ministrului apărării naționale Hulusi Akar cu privire la Creta ne vine în minte ca soluție în acest moment. Cu toate acestea, nu este clar cum exact va funcționa acest model de soluționare. Mai mult decât atât, în perioada în care Turcia a anunțat că „continuă negocierile” în legătură cu achiziționarea a celui de-al doilea lot de sisteme S-400, implementarea modelului Cretei pare extrem de dificilă. Deci, va asigura oare încercarea SUA de a reduce  soluția privind S-400 la o singură opțiune rezolvarea acestei probleme? Pare puțin probabil ca răspunsul la această întrebare va fi da. Deoarece este clar că formula care scoate S-400 în afara Turciei nu este considerată ca fiind negociabilă de Ankara. Ar trebui să se înțeleagă, așadar, că S-400 creează un impas pentru ambele părți și nu este posibilă repararea relațiilor fără soluționarea acestei probleme.

Problema organizației teroriste YPG, pe de altă parte, a apărut ca o dilemă care a sporit și mai mult incertitudinea în relațiile turco-americane. Dacă luăm în considerare atitudinea actuală a administrației Biden față de YPG, atacurile teroriste recente efectuate de YPG în nordul Siriei, ar putea provoca adâncirea tensiunilor în relațiile turco-americane declanșate de S-400 și în același timp ar putea forța Turcia să facă un nou pas militar. În acest sens, problema YPG, ca fiind o mutare tactică, nu rămâne doar cauza adâncirii dezacordului între SUA și Turcia în Siria ci se transformă într-un impas care determină toate aspectele relațiilor bilaterale. La fel ca și în problema legată de S-400, una dintre părțile trebuie să renunțe la poziția sa. Ori Washingtonul va renunța la crearea conducerii autonome care ar perturba integritatea teritorială a Siriei, consolidând YPG, și se va alătura poziției Turciei, ori Turcia schimbându-și poziția față de YPG va aproba politica SUA de ”convertire” a YPG. În circumstanțele actuale, se înțelege că ambele capitale preferă să își mențină pozițiile, deci, nu pare posibil să depășim problema cu privire la YPG pe termen scurt și să rezolvăm acest impas.

Pe lângă problemele legate de S-400 și organizația teroristă YPG, și problema în Mediterana de Est a atins un nivel care poate duce relațiile turco-americane în diferite direcții. În timp ce poziția militară, politică și economică a Turciei este modelată de viziunea Patria Albastră care determină caracterul problemelor est-mediteraneene din perspectiva Turciei, pentru Statele Unite această poziție reprezintă o problemă geopolitică regională care trebuie abordată. În acest context mutarea Statelor Unite spre consolidarea puterii militare a Greciei în estul Mediteranei și politicile sale de restricționare a mișcărilor Turciei duc la formarea unui alt impas în relațiile bilaterale. În timp ce este așteptată restrângerea spațiului de mișcare geopolitică și reducerea activităților militare ale Turciei în zonă pentru eliminarea acestui impas, pare de asemenea puțin probabilă atingerea unui compromis prin lansarea de către Ankara a negocierilor privind interesele sale primare modelate pe axa Patria Albastră.   Prin urmare, posibilele evoluții pe axa est-mediteraneeană pot cauza noi tensiuni în relațiile bilaterale.

Dacă adăugăm problema organizației teroriste FETO, impunerea embargoului și procesele viitoare la problemele pe care le-am menționat mai sus trebuie să spunem că relațiile se confruntă cu o provocare integrală. Impasul Congresului, care acționează ca motorul  integrității menționate anterior, este departe de a fi o problemă de rezolvat pe termen scurt. Având în vedere că scrisoarea scrisă de 54 de senatori se limitează mai degrabă la retorica și limbajul pedepsei decât la dorința de a corecta relațiile turco-americane și îl vizează pe președintele Erdogan, este posibil să vorbim despre existența unui impas al Congresului care umbrește relațiile. Abordarea administrației Biden potrivit căreia „politica externă se va face împreună cu instituțiile” va face Congresul și mai eficient  în politica externă sau este posibil ca secretarul de stat să adopte o poziție diferită decât se aștepta față de prietenii precum Turcia pentru  a-și asigura sprijinul Congresului.

 



Ştiri din aceeaşi categorie