Relațiile turco-americane

Relațiile turco-americane

1551795
Relațiile turco-americane

Denumirea noii crize în relațiile turco-americane care se confruntă în ultimii ani cu numeroase crize este ”Sancțiunile CAATSA”. Sancțiunile mult așteptate, pe care administrația americană nu putea determina cum să le aplice, au fost introduse cu o lună înainte de plecarea lui Trump. Unii consideră aceste sancțiuni  drept un avertisment; alții sunt de părere că sancțiunile introduse sunt mult mai ușoare decât se aștepta.

Articolul Directorului Departamentului pentru Cercetări în domeniul securității al fundației SETA conferențiar universitar, Murat Yeșiltaș.

Este util să analizăm limbajul, partea tehnică și contextul politico-geopolitic al textului pentru a înțelege cu ce fel de situație ne confruntăm. Este destul de clar că textul a fost pregătit cu atenție. SUA, subliniind importanța rolului Turciei în contextul NATO, adoptă un limbaj care pune accentul pe parteneriat. Pe de altă parte, este vorba și de o abordare care exprimă că sancțiunile în cauză nu vizează capacitatea militară a Turciei.

După cum se înțelege din text, sancțiunea se aplică numai Direcției industriei de apărare. Din punct de vedere tehnic, se pare că sancțiunile vor avea legătură cu proiectele  desfășurate în cadrul Direcției. Astfel, nici Turcia, nici economia turcă și nici armata turcă nu sunt destinatari ai sancțiunilor.

Dincolo de text, decizia de sancționare trebuie abordată din două puncte de vedere. Primul este dacă sancțiunile SUA ca un instrument durabil pot arunca o umbră asupra relațiilor turco-americane. Aprofundarea divergențelor existente în timp ce părțile se îndreaptă spre o separare strategică îndepărtându-se de o abordare comună în mai multe probleme geopolitice inclusiv YPG-PKK, FETO în Siria și Turcia, Washingtonul ar putea să se confrunte cu dilemă o serioasă. Unele dintre subiectele principale  în politica externă a administrației Biden: interesul față de Turcia, legăturile cu această țară și menținerea sancțiunilor ar putea face ca aplicarea sancțiunilor să fie costisitoare. Noua echipă de politică externă care va încerca să repare poziția de lider a SUA ar trebui să adopte o abordare în probleme critice de politică externă prin care va revizui relațiile  cu o țară precum Turcia.

Mai importantă este transformarea  în strategia de apărare a Turciei care va deveni cauza  sancțiunilor. Este evident că excluderea Turciei din arhitectura de apărare  euro-occidentală îi va aduce noi oportunități  pentru a crea  o altă arhitectură de apărare. O astfel de situație va avea consecințe geopolitice. Din acest motiv, putem spune că administrația Biden ar vrea să găsească un echilibru între costul sancțiunilor și costul geopolitic pe care îl pot declanșa sancțiunile.

Turcia, la rândul său, va adopta un plan în industria de apărare, ținând cont de dinamicile actuale din cauza sancțiunilor impuse de Statele Unite. Reorganizarea lanțului de aprovizionare este prima la rând. Configurarea unui lanț de aprovizionare alternativ este întotdeauna posibilă, dar va  ceva timp. Ar trebui stabilit în ce măsură decizia de sancționare va afecta lanțul de aprovizionare. În al doilea rând vine organizarea sistemelor și platformelor cu prioritate ridicată, luând în considerare climatul amenințător în care se află Turcia și  angajamentele ei militare. Pentru aceasta, este necesar să fie adoptată o abordare care să combine strategia militară și strategia industriei de apărare la punctul optim. A dezvolta domeniile de prioritate strategică înaltă cu propriile capacități sau cu industria de apărare externă a Occidentului pare a fi cea mai sigură cale pentru Turcia. În cele din urmă, este clar că economia politică a industriei de apărare are nevoie de multă atenție în zilele noastre. Ceea ce numim apărare este de fapt un proces de înarmare care vizează creșterea puterii militare. Înarmarea, de asemenea, are o semnificație mult mai profundă decât doar „a dispune de arme”. Acest lucru necesită concentrarea asupra economiei apărării.



Ştiri din aceeaşi categorie