Interesele Turciei în Mediterana

Concurența în estul Mediteranei din ultimele săptămâni pare să fi devenit mai dură. Competiția care a început cu Acordul semnat între Turcia și Libia și cu asumarea de către Turcia a unui nou rol în Libia s-a transformat într-o concurență adevărată după încheierea unui acord între Grecia și Egipt. În această concurență nu se află numai Grecia și Turcia. Rusia, SUA, Franța, Italia și alte țări din regiune au intrat, de asemenea, într-o competiție economică, politică și militară în Mediterana. În acest context Turcia depune eforturi de a-și apăra cu toate posibilitățile și capacitățile drepturile și interesele. Mediterana a ocupat treptat un loc central  în politica externă și politica de securitate a Turciei.

Articolul Directorului Departamentului pentru Cercetări în domeniul securității al fundației SETA  conferențiar universitar, Murat Yeșiltaș.

În cultura strategică a Turciei Mediterana este împărțită în trei zone geopolitice și geo-strategice. Prima este regiunea de sud a Levantului în centrul căreia se află Ciprul.  Deși importantă din punct de vedere istoric datorită locației sale strategice, valoarea Ciprului s-a transformat acum într-un plan în care geo-economia este în centru. Luând în considerare descoperirea rezervelor de gaze naturale, încercarea de a crea un nou sistem de alianțe cu baza geo-economică  care exclude Turcia, criza siriană, problema Libanului și Palestinei, Turcia devine mult mai importantă în estul Mediteranei. În această situație e necesar ca Turcia să dezvolte o nouă strategie de apărare și securitate în ceea ce privește insula Cipru. Planurile Turciei de a construi o bază navală și de a crește capacitatea de UAV-uri și UAV-uri dotate cu arme în RTCN reprezintă primul pas în această direcție.

Totuși, acest lucru nu este suficient pentru a proteja interesele Turciei în zona mediteraneeană. O investiție la scara est-mediteraneeană cu capabilitatea de proiectare a forței și cu capacitatea înaltă de descurajare este considerată a fi unul dintre principalele instrumente pentru câștigarea flexibilității diplomatice de către Turcia .

A doua zonă strategică constă din linia Mediteranei Centrale și determină rolul Turciei în politica față de linia de coastă a Africii de Nord. Acordul cu Libia este considerat extrem de important pentru adaptarea Turciei la noua situație la scara mediteraneeană și pentru menținerea concurenței pe care o necesită  geo-politica.  Deși se spune că acordul cu Libia a fost încheiat cu o întârziere, acesta poate fi un obstacol pentru formarea unui bloc anti-Turcia în bazinul mediteraneean al Turciei. Și în același timp a făcut Turcia o parte a negocierilor și a soluției în Libia. Prezența Turciei în Mediterana Centrală, de asemenea, va spori și mai mult manevrabilitatea în concurența geo-economică bazată pe energie, și astfel va face flexibilitatea strategică și mai eficientă.

Lupta Turciei în sub-geopolitica Mediteranei de Vest formată pe axa concurenței Turcia-Grecia, care creează un nou domeniu de tensiune în flancul sudic al NATO,  este mult mai dură. Turcia care va avea o capacitate de apărare și descurajare, în special datorită S-400, cu puterea sa a creat o ecuație care va forța Grecia să găsească un echilibru. Acesta este motivul pentru care Grecia încearcă să împiedice activitățile Turciei în bazinul mediteraneean prin formarea unei alianțe împotriva Turciei. Acordul cu Egiptul este un exemplu al acestui efort de echilibrare. Pe de altă parte, se vede clar că SUA va investi în aprofundarea acestor evoluții  în perioada următoare. Consolidarea unor baze ale SUA în Grecia este un semn al acestui fapt. În același timp, măsurile întreprinse de SUA pentru ridicarea embargoului asupra vânzării de arme Administrației grecești se pot considera ca fiind o încercare de a echilibra puterea militară a Turciei.

Menținerea prezenței în aceste 3 zone în Marea Mediterană este posibilă doar dacă Turcia își va spori capacitatea de descurajare, proiectare a puterii și flexibilitatea în ceea ce privește folosirea forței dacă este necesar. Această situație este văzută ca una dintre cele mai importante modalități de supraviețuire a Turciei într-un mediu de securitate restrictivă.