Imperiul Otoman și Pax Ottomana

Agenda zilei - 37

Imperiul Otoman și Pax Ottomana

Există chestiuni pentru rezolvarea cărora nu este suficient să avem dreptate. Moștenirea lăsată de Imperiul Otoman este un astfel de subiect. Modul de a aborda Imperiul Otoman reprezintă o chestiune de mari controverse.  Nu demult, la împlinirea a 100 de ani de la fondarea Republicii Liban, președintele libanez, Michel Aoun, notând că ei și-au dobândit independența cu sprijinul francezilor, a acuzat Statul Otoman de teroare de stat. Acuzații similare se pot găsi din când în când în literatura occidentală și în manualele unor țări arabe.

Articolul  decanului Facultății de Științe Politice din cadrul Universității Yildirim Beyazid din Ankara, prof.dr. Kudret BÜLBÜL. 

Un stat care a dominat timp de 600 de ani și practicile acestuia pot fi, fără îndoială, criticate din mai multe puncte de vedere. Cu toate acestea, acuzațiile de invazie, opresiune a diferitelor identități și culturi, care pot fi ușor adresate țărilor imperialiste, vor fi o calomnie deschisă în cazul  Imperiului Otoman. Anumite segmente din Turcia, dimpotrivă, critică Statul Otoman pentru că nu a urmat politica de asimilare a diferitor grupuri etnice. Potrivit acestora, dacă Imperiul ar fi urmat o astfel de politică, în teritoriile guvernate de otomani ar fi existat  astăzi mai mulți turci și musulmani. Această afirmație nu este nefondată, dacă luăm în considerare faptul că comunitățile guvernate de Marea Britanie și Franța seamănă mai mult cu aceste țări în prezent. Trebuie menționat aici că absența unor astfel de politici în experiența statului otoman este unul dintre elementele principale care îl disting de țările imperialiste.

Pax Ottomana

Regiunile geografice dominate timp de secole de Imperiul Otoman reprezintă astăzi o adevărată baie de sânge. Imperiul Otoman a guvernat Balcanii, Orientul Mijlociu, Africa timp de sute de ani în pace, cu respect față de diferite religii, culturi și credințe. Aflați sub stăpânirea otomană și după retragerea statului otoman toate comunitățile etnice din aceste regiuni și-au putut  păstra propriile limbi, culturi și religii. Toleranța otomană este deseori denumită în literatură ”Pax Ottomana” (Pacea Otomană). Valoarea diversității asigurată de otomani este mai mult apreciată în comparație cu tratamentul aplicat nativilor americani după descoperirea Americii, distrugerea religiei, limbii și culturii indienilor americani; cu faptul că deși Regatul Unit a dominat Subcontinentul indian doar aproximativ 150 de ani limba oficială a țărilor fondate aici este engleza.

Dacă, potrivit afirmațiilor, Statul Otoman ar fi acționat la fel ca și multe țări imperialiste occidentale și ar fi urmat politici represive, președintele libanez ar fi avut astăzi un alt nume și nu Michel Aoun și i-ar fi fost dificil să rămână creștin. Cuvintele lui Amin Maalouf, un scriitor libanez, autor al mai multor lucrări valoroase, creștin ca și președintele țării, care a comparat politica țărilor imperialiste și cea a Imperiului Otoman reprezintă un răspuns la afirmația președintelui țării sale:

”Nicio religie nu este lipsită de intoleranță. Însă dacă se va face un bilanț al acestor două religii „rivale”, islamul nu va arăta rău. Dacă strămoșii mei ar fi fost musulmani într-o țară cucerită de creștini în loc de să fie creștini într-o țară cucerită de armate musulmane, nu cred că ar fi putut să trăiască în satele și orașele lor timp de paisprezece secole, păstrându-și credința. Și într-adevăr, ce s-a întâmplat cu musulmanii din Spania? Dar musulmanii din Sicilia? Au dispărut, au fost masacrați până la ultimul, forțați în exil sau forțați să se convertească la creștinism.”

Afirmațiile unui profesor de istorie israelian și scriitor popular, Yuval Noah Harari, dintr-un interviu acordat ziarului Hurriyet, dezvăluie în mod clar Pax Ottomana, pacea și toleranța Otomană:

„În Europa Medievală nu a existat nici un semn de toleranță. În 1600 toți au fost catolici la Paris. Un protestant care intra în oraș trebuia să fie ucis. Și toți erau protestanți la Londra. Ucideau pe fiecare catolic care intra în oraș. În acea perioadă evreii au fost deportați din Europa… Nimeni nu-i accepta pe musulmani ... Cu toate acestea, în aceeași perioadă la Istanbul musulmanii, catolicii, armenii, ortodocșii, grecii, bulgarii trăiau  fericiți unii alături de alții."  

Instrumentalizarea istoriei sau continuarea dezintegrării regiunii geografice otomane.

La acuzațiile la adresa Imperiului Otoman pot fi formulate răspunsuri asemănătoare celor de mai sus sau diferite alte. Nu despre asta e vorba. Problema constă în strategia imperialismului „dezbină și stăpânește”. Va fi Islamul, care de-a lungul secolelor a fost cea mai importantă valoare pentru prevenirea dezintegrării  și asigurarea păcii, acceptat ca o valoare de referință și astăzi? După dezintegrarea Imperiului Otoman, continuă dezintegrarea țărilor din regiunea geografică otomană (Balcani, Orientul Mijlociu, Africa). La nivel micro această zonă este fragmentată în continuare de identități etnice, religioase, culturale și naționale nou formate. Acesta este sensul conflictelor din această zonă și a operațiunilor de trasare a noilor granițe. În acest context, istoria este transformată într-un instrument al intereselor imperialiste. Să lăsăm istoria istoricilor. Ar putea crede cineva ca obiectivele imperialiste care instrumentalizează totul vor renunța la instrumentalizarea istoriei?

Ce trebuie de făcut?

Evaluarea moștenirii otomanilor nu este o evaluare rămasă în trecut sau care aparține  trecutului. Este adoptarea unei poziții cu privire la prezentul și viitorul. Nu se poate spune că majoritatea intelectualilor, politicienilor  otomani și republicani care s-au molipsit de virusul occidentalizării s-au descurcat bine la examenul pe această temă. Intelectualii și politicienii care odată cu occidentalizare s-au despărțit de propria societate, tradiții și valori au devenit figuranți în ideile care au fost produse în Occident și care au distrus Imperiul Otoman. Astăzi, părerea intelectualilor și politicienilor din alte țări ale regiunii otomane care au trecut prin filtrul occidentalizării nu diferă de aceasta.

Situația actuală în Balcani, Orientul Mijlociu și Africa nu diferă mult de cea din trecut. Aceste țări sunt amenințate cu o fragmentare suplimentară. Destinația către care intelectualii și politicienii separați de propria societate, istorie și tradiție își vor conduce țările nu este alta decât dezintegrarea societăților lor în continuare. Din acest motiv, trebuie să fim conștienți de obiectivele imperialiste, este necesar să privim trecutul și prezentul fiind împăcați cu istoria, societatea și regiunea.

Academicienii, intelectualii, savanții, liderii de opinie, politicienii, oamenii înțelepți din toate regiunile ar trebui să adopte o poziție comună și să se opună instrumentalizării istoriei și dezintegrării ulterioare a regiunii. Nu trebuie urmărite ideile de dezintegrare provenite din exterior ci trebuie urmărite ideile provenite din trecutul, tradiția, civilizația proprie. În caz contrar, țările și oamenii din regiune se vor dezintegra și mai mult, vor deveni mai pasivi, disfuncționali și se vor transforma mai ușor într-o jucărie a imperialismului.



Ştiri din aceeaşi categorie