Alegerile din 2019: Turcia a fost o dictatură?

În data de 31 martie 2019 au avut loc cele mai recnte alegeri locale și municipale organizate pentru a 19-ea oară în istoria Republicii Turcia care începe în anul 1840. Alianța populară au obținut 51,6% din voturi și a fost urmată de Alianța națională care a întrunit 37,5% din voturi. Potrivit rezultatelor neoficiale, în comparație cu alegerile locale ce au avut loc în 2014, rata voturilor acumulate de partidul Justiției și Dezvoltării (AK) a crescut de la 43.1% la 44,3%  însă numărul municipalităților și primăriilor  câștigate a scăzut de la 48 la 39. Partidul Popular Republican (CHP) și-a crescut rata voturilor obținute de la 26,6% la 30,1% și numărul primăriilor câștigate de partid a urcat de la 14 la 21. Rata voturilor întrunite de partidul Mișcării Naționaliste (MHP) a scăzut de la 17,8% la 7,3%, numărul primăriilor câștigate, dimpotrivă, a crescut de la  8 la 11. Rata voturilor obținute de partidul Democrat al Popoarelor (HDP) a fost de 4,2% în ambele alegeri însă  numărul primarilor câștigate a scăzut.

Articolul  decanului Facultății de Științe Politice din cadrul Universității Yildirim Beyazid din Ankara, prof.dr. Kudret BÜLBÜL. 

Așadar, care este semnificația acestor rezultate? În această ediție mă voi concentra asupra semnificației rezultatelor alegerilor din Turcia la nivel  global și național.

Cei care spun: ”Turcia este o dictatură” au pierdut alegerile.

Deși aceste au fost doar alegeri locale mass-media internaționale au manifestat un interes crescând față de scrutinul recent. Unul dintre motivele acestui interes crescând se consideră faptul că în timp ce se scriu aceste rânduri, unele orașe mari precum Ankara și Istanbul își schimbă administrația. Unele instituții mass- media din lume și unii politicieni care acuzau Turcia de autoritarism și dictatură au fost luați prin surprindere de faptul că în conformitate cu rezultatele alegerilor unele orașe își pot schimba într-un mod ordinar conducerea. În timp ce această situație nu provoacă multă uimire în Turcia care desfășoară alegeri locale timp de 180 de ani, unele mass-media și unii  lideri  occidentali întâmpină dificultăți în înțelegerea rezultatelor alegerilor. Afirmațiile lor propagandiste care au vizat Turcia nu s-au confirmat. Din această perspectivă cei care au pierdut alegerile din Turcia sunt, probabil, cei care l-au acuzat pe Recep Tayyip Erdogan de dictatură.

Există partide comuniste în alte țări? Dacă există, pot aceste câștiga alegerile? Nu știu. În cadrul acestor alegeri un candidat al partidului Comunist din Turcia a câștigat alegerile la Tunceli în ciuda amenințărilor organizației teroriste PKK și a presiunilor partidului Democrat al Popoarelor.

Partidul Justiției și Dezvoltării (AK): succes și avertizare

Partidul AK cu 44,3% din voturi obținute a câștigat cel de-al 15-lea scrutin la care a participat începând de la fondare sa.  Faptul că voturile obținute de partidul aflat la putere din 2002 au crescut în ciuda ultimei crize economice  cu 1% în comparație cu alegerile locale anterioare este un succes semnificativ. În comparație cu alegerile prezidențiale din iunie 2018, Alianța populară care a întrunit atunci 52,3% din voturi a pierdut doar 0,7 % din voturi în alegerile locale. În ciuda creșterii numărului voturilor obținute în întreaga țară, partidul AK a pierdut unele orașe mari. Președintele Erdoğan în discursul tradițional de la balconul sediului partidului AK a spus că vor aborda motivele acestei situații și vor înlătura deficiențele.

Numărul voturilor întrunite de principalul partid de opoziție CHP a crescut. Însă în comparație cu voturile obținute de candidatul lor Muharrem Ince la alegerile prezidențiale partidul CHP a obținut mai puțin de 30.6% din voturi. Succesul partidului constă în faptul că a câștigat alegerile în unele orașe mari.

Dacă ne uităm la candidații partidului CHP în orașele mari în care acest partid a câștigat alegerile vedem că aceste persoane nu sunt nu provin din tradiția clasică a CHP. Reacția CHP la adresa lui Tayyip Erdogan care a recitat capitolul Al-Fatiha din Coran  după alegerile din 1994 nu a fost dată uitării. Una dintre cele mai memorabile imagini ale alegerilor din 31 martie va fi probabil Ekrem İmamoğlu, candidatul CHP la Istanbul, recitând Yaseen. Un CHP împăcat cu  societatea și valorile Turciei este un câștig pentru Turcia. Acesta este un rezultat natural al sistemului prezidențial de guvernământ și al alianțelor care elimină extremismul și tensiunile. 

În ciuda partidului Democrat al popoarelor (HDP) alegătorul kurd nu este în favoarea ”Kurdistanului” ci a Turciei

Ca întotdeauna, HDP a folosit un limbaj discriminatoriu înainte de alegeri și a insistat că alegătorii din estul Turciei vor vota pentru ”Kurdistanul”. Însă HDP a pierdut alegerile în 4 orașe care au fost considerate drept bastioane ale partidului.    Sirnak, Agri și Bitlis au votat pentru partidul AK și Tunceli pentru partidul Comunist al Turciei.  Alegătorii din estul și sud-estul Turciei au demonstrat încă odată că vor să fie împreună cu Turcia  și nu aparțin partidului HDP. Aceste rezultate  arată că alegătorii kurzi nu se opun alianței compuse din partidele AK și MHP.

Rata de participare la vot în scădere cauzată de schimbările introduse cu privire la folosirea propriilor identități ale partidelor în buletinele de vot?

  Rata de participare la alegerile locale în Turcia este mult mai înaltă în comparație cu alte țări democratice, și mai ales occidentale. Rata de participare la vot  de data aceasta a fost de  84%. Cu toate acestea, a fost înregistrată o scădere considerabile de 5% comparativ cu rata de participare la alegerile locale precedente. Este posibil că scăderea relativă a fost cauzată de faptul că partidele nu au participat la alegerile cu propriile identități ci în cadrul unor alianțe. Este posibil că unii alegători care de ani de zile votau pentru un anumit partid nu au vrut să voteze pentru un alt partid.

Un alt rezultat al acestor alegeri este faptul că voturile partidului MHP care a obținut în 2014 17,8% din voturi s-au împărțit. În ciuda faptului că MHP a întrunit doar 7,3% di voturi, numărul primăriilor câștigate a crescut de la 8 la 11, în  timp ce partidul Bun care a obținut 7,4% din voturi nu a reușit să câștige alegerile în nicio provincie. Partidul Fericirii a obținut 2,7% din voturi în ambele alegeri. În cele din urmă ca întotdeauna democrația noastră, Turcia, a fost cea care a câștigat alegerile.