Națiunea și politica

Sistemele politice își mențin existența atât timp cât sunt compatibile cu comunitățile în care există și le reprezintă interesele în fața puterii. Sensibilitatea sistemelor politice la cererile și schimbările sociale sporește beneficiul social și face ca acest beneficiu să devină permanent. Dimpotrivă, sistemele politice care neglijează interesele sociale și  se împotrivesc  schimbărilor nu-și pot menține mult timp existența, indiferent de cât de puternice sunt.

Articolul  decanului Facultății de Științe Politice din cadrul Universității Yildirim Beyazid din Ankara, prof.dr. Kudret BÜLBÜL. 

Din perspectiva sistemelor politice, cea mai fundamentală problemă a societăților non-occidentale, inclusiv și a lumii islamice, este faptul că preferințele națiunii nu sunt reflectate suficient în politică. Sistemele politice nu sunt suficient de deschise pentru cererile sociale. Și această situație duce inevitabil la pierderea legitimității lor în fața poporului.

Cea de-a doua problemă fundamentală a societăților non-occidentale este că sistemele politice nu permit o schimbare sau transformare legitimă în ele însele, și din acest motiv puterile politice nu se schimbă, cei veniți la putere rămân permanent la putere. Dacă puterile politice s-ar considera legitime de societățile lor, cerințele privind schimbarea și transformarea puterii ar putea să nu fie atât de prioritare. În prezent, unele regate considerate ca fiind legitime de societățile lor, pot reprezenta un exemplu în acest context. Însă aceste exemple sunt foarte rare. Nici nu există o metodă bună de măsurare a nivelului de satisfacție a societăților de autoritățile  lor politice. Din acest motiv democrația în lumea de astăzi, poate fi considerată drept cel mai potrivit sistem care poate măsura legitimitatea și nivelul de satisfacție al societății.

Puterile fără națiuni

În timp ce sistemele politice care asigură existența concomitentă a acestor două situații pot fi calificate ca fiind cele mai bune sisteme politice, sistemele care nu asigură ambele situații sunt probabil cele mai rele. În timp ce, pe de o parte, aceste ignoră complet  preferințele sociale, pe de alta, sistemele politice care nu permit schimbarea autorității sunt sistemele care generează consecințe foarte grave pentru societate.

Exemple de sisteme politice care sunt considerate nelegitime de societățile lor și în același timp nu permit schimbarea autorității pot fi observate în mai multe țări îndeosebi în orientul Mijlociu. Puterile politice, care nu se bucură de sprijinul națiunii, de voința națională puternică sunt nevoite să împarte această deficiență cu alte subiecte de putere interne și externe. Aceste subiecte antidemocratice, atât ​​interne, cât și externe, depun toate eforturile necesare în scopul mențineri acestei situații în propriile lor interese. Acesta este unul dintre motivele cele mai importante datorită cărora nu democrația ci dictatura persistă în mai multe țări inclusiv din Orientul Mijlociu. Din cauza că nu este permisă schimbarea puterii prin căi legitime, acest tip de putere se transformă într-o putere care își crește presiunile asupra societății din ce în ce mai mult, își reduce sustenabilitatea cu fiecare zi ce trece, se bazează mai mult pe elementele militare în interior și  supraviețuiește datorită sprijinului țărilor imperialiste globale în exterior.

Experiența Turciei

Experiența Turciei care a  realizat recent o schimbare a sistemului politic, ar putea contribui la o înțelegere mai bună a celor expuse mai sus. Turcia este o țară care a trecut de la sistemul parlamentar la sistemul prezidențial după un referendum ce a avut loc anul trecut. Există cu siguranță alte țări în lume în care sistemul parlamentar este bine implementat. Însă sistemul parlamentar în cazul Turciei fusese transformat într-un sistem mai receptiv la preferințele tutelarilor interni și externi și nu reprezenta interesele poporului în fața puterii.  Pe termen scurt, puterile politice, care au avut nevoie de coaliție, nu au reușit să facă fața factorilor tutelari  interni și externi, și au fost nevoite să împartă autoritatea primită de la popor  cu ei. Loviturile de stat militare sau tentativele de lovitură de stat efectuate o dată la zece ani cu sprijinul extern, oligarhia judiciară și birocratică sunt amintiri dureroase despre aceste evenimente anti-democratice.

Turcia prin modificarea  sistemului politic a devenit mai dificilă pentru tutelarii  interni și externi, și  mai ușoară  de gestionat pentru națiunea sa. Astfel, sistemul politic al Turciei îndeplinește acum pe deplin criteriile de a fi sensibil la interesele sociale și de a permite schimbarea autorității  politice.  Se poate spune că autoritatea politică a Turciei în noul sistem este poporul.

Este foarte important ca șefii de stat / guvern să fie aleși pentru o anumită perioadă de timp, și nu pe termen nelimitat. Nici o problemă nu poate fi atribuită unei singure cauze. Însă dacă o astfel de regulă ar fi existat în mai multe țări opresive, îndeosebi  în cele din Orientul Mijlociu, aceasta singură ar putea soluționa mai multe probleme.  De exemplu, dacă ar fi existat o astfel de regulă în Siria, mandatul lui Assad ar fi expirat și o mare parte a problemei ar fi fost soluționată.

Regimurile opresive din Africa, Orientul Îndepărtat și Orientul Mijlociu, indiferent de cât de puternice sunt, nu vor putea supraviețui. În epoca comunicației și tehnologiilor informaționale, nici o putere care nu ține cont  de preferințele sociale nu poate fi durabilă. Astfel de puteri, indiferent de cât de puternice sunt, nu au fost durabile și în trecut. Ce a mai rămas de la cruciații de la mongolii astăzi? Tocmai din acest motiv, Marele Vizir al Marelui Imperiu Selgiuc Nizam al-Mulk a scris cu mii de ani în urmă în cartea sa despre Știința Politică  că un stat care implementează practici neloiale de guvernare nu poate supraviețui mult timp.

La începutul acestui articol am subliniat că cea mai importantă problemă a societăților non-occidentale este faptul că politica statului nu se bazează pe preferințele sociale și schimbările. Probabil cea mai fundamentală problemă din societățile occidentale este faptul că politica este realizată  din ce în ce mai mult de partidele rasiste aprobate de națiune. Amenințarea care provine de la  partidele rasiste aflate la putere în Occident pentru Europa și pentru întreaga lume este  subiectul unui alt articol.