İbrahim KALIN / Daily Sabah-Să ne amintim de Ibn Khaldun şi de Toynbee

İbrahim KALIN / Daily Sabah-Să ne amintim de Ibn Khaldun şi de Toynbee

665704
İbrahim KALIN  / Daily Sabah-Să ne amintim de Ibn Khaldun şi de Toynbee

Să ne amintim de Ibn Khaldun şi de Toynbee: provocari și răspunsuri

Dinamismul din ultima perioada a politicii externe a Turciei a scos la lumina noile sale oportunități, în relațiile pe care le are cu Rusia, Irak, Iran, Azerbaidjan, Kazahstan, Uzbekistan, Arabia Saudită, Qatar, Emiratele Arabe Unite, Israel, UE, țările din Balcani şi cu natiunile africane foarte importante. Turcia a lucrat cu administrația Obama in ceea ce priveşte foarte multe probleme regionale, în ciuda divergentelor ieşite la iveala din cauza sprijinului acordat Unitatilor de protecție populare (YPG), care reprezinta ramura siriană a PKK şi in acelaşi timp, este o organizație ilegală a SUA. İn principiu, Turcia urmareşte echilibrul politic și egalitatea politica între Est şi Vest, Europa și Orientul Mijlociu, Eurasia și Africa, America Latină şi cea de Nord.

Cheia aceastei perspective este faptul ca politica externa a Turciei nu reprezinta un joc cu sumă nulă. Faptul ca Turcia este membră NATO nu înseamnă că nu poate avea relații bune cu Rusia sau cu China. Legăturile culturale și istorice puternice pe care le are cu lumea musulmană nu pot impiedica Turcia sa-şi doreasca sa adere la Uniunea Europena ca membru cu drepturi depline. Niciuna dintre aceste ecuații nu reprezinta identitati care se exclud reciproc. Dimpotrivă, în cazul în care sunt utilizate corect, ele detin mijloacele de consolidare a relațiilor bilaterale dintre părți, ce pot depăși concurența politică şi percepțiile greșite, prejudecatile existente de secole între lumea islamică și Occident. Niciuna dintre aceste relații nu trebuie să se dezvolte sau sa se formeze în detrimentul alteia.

Poziția geopolitică a Turciei, legăturile istorice pe care le are cu continentul şi cu diferite regiuni, interesele de securitate și problemele in continuă dezvoltare generate de globalizare, necesită o monitorizare a echilibrului politic și a egalitatii politice. Reductionismul nu poate fi eficient în niciun domeniu în care omul este in căutare de ceva.

İn timp ce unii işi doresc sa vada toate optiunile pe care le are Turcia reduse la un singur set de optiuni, realitatea de pe teren şi larga perspectiva mondială a Turciei determina, ba chiar forteaza nevoia de a avea mai multe opțiuni. Pe parcursul ultimelor trei luni, evoluțiile din Siria ar putea fi date ca exemplu pentru acest lucru. După normalizarea relațiilor cu Rusia din luna iunie a anului trecut, Turcia a început să-şi extindă rapid cooperarea bilaterală cu Rusia, inclusiv in ceea ce priveşte aspectele legate de războiul din Siria. İn timp ce, în conformitate cu Convențiile de la Geneva, ONU și SUA nu au reuşit sa incheie un armistitiu cuprinzator în Siria, Turcia și Rusia au ajuns la un acord de incetare a focului şi de evacuare in ceea ce priveşte estul Alep-ului. Acordul de încetare a focului instituit la nivel național care a intrat în vigoare la data de 30 decembrie 2016, continuă sa fie aplicat în ciuda încălcărilor comise de regimul sirian și de grupurile milițieneşti. Privind lucrurile dintr-o perspectiva relativa, se poate constata faptul ca, în prezent, în ​​Siria exista o situație mult mai bună decât cea a războiului pe scară largă, care a costat viața a zeci de mii de oameni în ultimii șase ani. İar acum reprezentantii opoziției siriene și ai regimului se pregătesc pentru Conferinta de la Aslana din data de 23 ianuarie.

Aceste evoluții recente sunt o reflectare a naturii destul de complicate şi de complexe a conflictelor din Siria, din Irak și din celelalte regiuni şi afectează în diverse moduri stabilitatea politică globală. Terorismul a devenit un fenomen global dincolo de frontierele naționale. Statele care au inregistrat eșecuri, guvernele slabe, actorii nestatali, competitivitatea tarilor puternice și autorizarea războaielor reprezinta amenințari la adresa securității și păcii tuturor națiunilor, la adresa SUA şi a celor dinOrientul Mijlociu, pana in Europa. Aceste provocări necesită un răspuns coordonat la scară globală. În caz contrar, totul și toată lumea va arde în flacările sălbatice ale terorismului modern. Aceasta situatie ne invita sa ne formam o perspectivă mai largă, in ceea ce priveşte calea de a depăși provocarile spiritului vremurilor actuale care evolueaza intr-un mod grav catredirecții distructive.

In acest moment, ne putem intoarce la doi dintre cei mai de seama istorici ai ultimului mileniu. Arnold Toynbee, defineşte procesul de schimbare civilizațională ca fiind provocare și răspuns. Civilizațiile, care sunt cele mai mari unitati dintr-o societate umana, se dezvolta atunci când acestea răspund într-un mod creativ provocărilor neașteptate. Atunci când işi incetinesc evolutia ca sa găseasca raspunsuri creative provocarilor din jur, ele se descompun şi dispar. İn opera monumentala“A Study of History” - "Studiul istoriei" - (în limba turcă a fost tradusă "Istoria conștiinței"), Toynbee a studiat exemplele care arata evolutia şi declinul civilizațiilor şi (cred ca putem adauga) statelor, din antichitate până în timpurile moderne, fiind dependente de capacitatile pe care le aveau, pentru a răspunde, împotriva provocărilor interne sau externe. Toynbee mentioneaza urmatoarele: "Omul,  cladeşte civilizatia din raspunsurile date provocarii, nascute dintr-o situatie dificila inerentă, care forteaza sa se consume un mare efort într-un forma nemaivazuta, nu ca o consecinta a mediului geografic sau a capacităților biologice superioare ce i-au fost daruite". De asemenea, marele istoric și filosof tunisian Ibn Khaldun a sustinut, in esenta, exact același lucru, cu șase secole înaintea lui Toynbee, in opera sa, care analizeaza evolutia grupurilor de oameni cand solidaritatea și integritatea societatii conceptualizată ca "iritabilitate" sunt folosite intr-un mod creativ. İn plus, Ibn Khaldun a explicat cum şi de ce aceste națiuni și state şi-au pierdut propriul avantaj competitiv, cand au fost lasate sa raspunda provocarilor venite din partea grupurilor concurente care aveau un sentiment mai puternic de solidaritate și unitate decat ele.  

Avand in vedere starea slabita a politicii şi starea din cadrul crizei mondiale actuale, trebuie să analizăm cum au raspuns şi/sau nu au raspuns țarile de la est la vest la provocarile cu care se confruntă. În această eră a interdependenței globale, niciun eșec nu rămâne un incident izolat; prin afectarea echilibrului puterea globala creeaza instabilitate. Ne permite să ne dezvoltam noi capacități creative, pentru a răspunde la provocarea comună de a ne ajuta reciproc, iar acest comportament nu este o datorie civică care trebuie să fie facuta numai pe o scară globală, ci, in acelaşi timp, este o necesitate strategică care trebuie satisfacuta pentru securitatea și prosperitatea tuturor.v



Ştiri din aceeaşi categorie