Victoria de la Çanakkale/18.03.2015

Çanakkale… Gelibolu…

Oraşul cu ape tamaduitoare, cu pamantul fertil şi coline domoale şi pajişti ınflorite, pe care vantul adie tot timpul…

Çanakkale, oraşul situat ın partea de nord-vest a Turciei, este un coridor strategic ce face legatura ıntre Marea Marmara şi Marea Egee. Datorita aşezarii strategice, oraşul a fost ın istorie scena unor evenimente importante şi razboaie sangeroase. Este locul renaşterii natiunii turce. Victoria de la Çanakkale din 1915, a trezit conştiinta nationala a poporului turc. Batalia de la Çanakkale este o piatra de hotar pentru poporul turc, ce a permis proclamarea Republicii Turcia.

Sa ne ıntorcem cu 100 de ani ın urma , la ziua de 18 Martie 1915. Cerul era senin iar marea liniştita..

Venea primavara iar copacii erau gata sa se ımbrace ın frunze…Soldatii turci carora ınca nu le mijise mustata, şi-au ımbracat camaşile curate. In Turcia soldatii au un singur nume: Mehmetçik… In dimineata aceea, toti soldatii Mehmetçik s-au spalat şi şi-au facut rugaciunea..Cu rugaciunea pe buze şi dragostea de glie ın inimi, au ınceput namazul.. Parca erau la namazul din dimineata zilei de bayram…, Ca ın dimineata de bayram, atat de fericiti pareau soldatii Mehmetçik …Ori ei se pregateau sa moara, sa se jertfeasca …Mergeau sa se jertfeasca pentru glie ca şi cum se pregateau de bayram…

Vlastarele tinere , agere la minte şi pricepute ale Anatoliei erau cei care alergau catre front… Erau cu totii tineri şcoliti ın universitati sau pe ogor, cu sufletele curate...  Erau taranii, ce dadeau painea de zi cu zi, erau meşteşugarii şi ciobanii care cantau la fluier , erau meşterii care construiau casele, podurile şi salaşele, fierarii, croitorii şi dascalii care tineau puşca ın loc sa-i ınvete pe copii sa tina condeiul..

In urma cu 100 de ani, ımpartirea statului otoman, cucerirea stramtorilor şi a oraşului İstanbul era o aspiratie vche a puterilor occidentale. Aşa dupa cum spunea scriitorul şi ganditorul Mehmet Akif İnan, ınca de demult “apusul era un pumnal sangeros ınfipt ın spinarea noastra.” Dupa ınfrangerea suferita dupa primul razboi mondial, Anglia şi Rusia, ımpreuna cu Franta aveau sa ımparta teritoriile statului otoman pe care ıl numeau “omul bolnav”. Vroiau sa cucereasca stramtoarea Çanakkale pentru ca de acolo sa ajunga la İstanbul…

Aceasta nazuinta ınsa avea sa se naruie ın fata rezistentei eroice a soldatului Mehmetçik …Astazi peninsula Gelibolu pastreaza urmele victoriei navale din 18 martie 1915 şi a luptelor declanşate la 25 aprilie care s-au terminat dupa 8 luni şi jumatate cu alungarea inamicului….

Aceasta victorie stralucita, caştigata pe viata şi pe moarte de soldatul Mehmetçik este ca un cuvant ınainte pentru Republica Turcia. Çanakkale este lupta pentru existenta a unei natiuni pe care au ıncercat sa o nimiceasca.. Acesta este locul ın care natiunea turca a spus “Eu exist”. Era o batalie cu mai multe fronturi, Çanakkale..Anglia a terminat cu pierderi grele batalia navala , ce a ınceput ın ziua de 18 Martie, ınsa nu a renuntat.. Impreuna cu Franta, Australia şi Noua Zeelanda pe 25 aprilie a debarcat din mai multe puncte şi a ınceput ofesiva terestra. Aveau tunuri şi arme .. Mehmetçik ın schimb, avea munitii putine, dar o credinta şi o vointa de neclintit.. Alec Martin, un soldat Anzak avea sa noteze urmatoarele ın jurnalul sau : “La focul mitralierelor noastre se aruncau cu baioneta.”.Au luptat pentru fiecare petec de pamant.. Pamantul a fost framantat timp de aproape 1 an cu foc, cu pulbere şi cu sange..  Precum un leu puternic a aparat Anatolia, Mehmetçik iar visul inamicului s-a naruit ınca o data…Au fost ıngenuncheate cele mai puternice armate din lume..

Çanakkale este locul unde bate inama patriei turce.In parcul national de la Gelibolu se pastreaza sute de urme ale bataliei dar şi mormintele şi monumentele soldatilor Mehmetçik şi ale soldatilor australieni, neozeelandezi , englezi şi francezi .

Acest loc al razboaielor este astazi un colt de linişte şi pace. Nepotii soldatilor Mehmetçik care s-au jertfit pentru a-şi apara glia, se mandresc astazi cu strabunii lor dar şi pentru faptul ca vegheaza pe aceste meleaguri. Çanakkale a fost ultimul razboi romantic din istorie… İnamicii s-au confruntat privindu-se adanc ın ochi zile ın şir din tranşee apropiate…Au plans ımpreuna la cantecele spuse de Mehmetçik iar mai apoi s-au luptat cu ındarjire… La Gelibolu, acum ei dorm ımpreuna,  somnul etern..

Victoria navala de la 18 Martie este sarbatorita ın fiecare an ca Ziua Comemorarii Eroilor iar la 25 aprilie, data la care a ınceput ofensiva terestra, Turcia ıi gazduieşte pe nepotii Anzacilor. Nepotii soldatilor australieni şi neozeelandezi sunt ıntampinati azi la Gelibolu,  de statutia soldatului Mehmetçik ce ıi poarta ın brate pe soldatii Anzak…Anul 2015 are o semnificatie aparte , ıntrucat se ımpinesc 100 de ani de la batalie.Natiunea turca ıi comemoreaza cu ceremonii speciale pe stramoşii ei ce i-au dariut aceste meleaguri. Ea, nu a uitat niciodata ınsemnatatea acestei batalii pe drumul proclamarii noului stat. Daca inamicul ar fi trecut de la Çanakkale, poate ca razboiul de independenta dupa dezmembrarea statului otoman nu s-ar fi purtat niciodata. Poate ca aceste meleaguri ar fi ramas lung timp o colonie britanica sau ın mainile celorlalte puteri imperiale. Çanakkale a daruit natiunii turce puterea de a lupta, speranta şi ıncrederea ın sine, posibilitatea de a-şi forma liderii care aveau sa conduca razboiul de independenta, dar şi credinta de neclintit ca “ aceasta glie apartine numai poporului turc”. Cu aceasta credinta, el a ınscris ın istorie acele cuvinte cunoscute de o lume ıntreaga “Pe la Çanakkale nu se poate trece.”