İstoricul relatiilor turco-romane

88830
İstoricul relatiilor turco-romane

Statul domnesc sau voievodal din Ţările române în timpul secolelor al XV – XVI-lea a încurajat o activitate culturală pusă în serviciul eforturilor domnitorilor de la Târgovişte şi Suceava pentru a întări autoritatea centrală şi a subordona puterea clasei boiereşti.
Astfel, voievodul Ştefan cel mare a început redactarea, la curtea sa, a unei cronici, care din păcate nu s-a păstrat în forma sa iniţială, ci într-o variantă ulterioară, cunoscută sub numele de Letopiseţul de când s-a început, cu voia lui Dumnezeu, Ţara Moldovei, continuată apoi după anul 1507, în alte variante şi prelucrări străine, cum ar fi de exemplu Cronica moldo-polonă. Alte prelucrări străine de acest gen sunt: Cronica moldo-germană şi Cronica moldo- rusă care se opresc în anul 1499 şi, respectiv 1504. İar toate au ca figură centrală pe domnul Ştefan cel Mare, a cărui personalitate domină evenimentele relatate în aceste cronici.
Şi cronicile datate din secolul al XVI-lea scrise în limba slavonă au la origine tot iniţiative domneşti: astfel episcopul Macarie, scrie la îndemnul domnitorului Petru Rareş o cronică a anilor 1504 – 1551 iar egumenul Eftimie de la mănăstirea Căpriana din Basarabia continuă cronica lui Macarie la îndemnul domnului Alexandru Lăpuşneanu continuând relatările până în anul 1554. După el, continuă povestirile călugărul Azarie care scrie la porunca domnitorului Petru Şchiopul şi povesteşte istoria Moldovei între anii 1551 până la anul 1574.
Şi în Ţara Românească se scriu astfel de cronici tot la îndemnul voievozilor. Astfel la porunca domnitorului Neagoe Basarab este scrisă Învăţăturile lui Neagoe către fiul său Theodosie, considerată “una din marile cărţi ale literaturii europene din secolul al XVI-lea” aşa cum a scris criticul Dan Zamfirescu, fiind de asemenea o adevărată enciclopedie a artei guvernării.

Din păcate în Ţara Românească domniile au avut durate mai scurte şi au fost mult mai puţin puternice decât cele din Moldova drept pentru care nu s-au scris cronici din iniţiativă domnească aşa c acele din Moldova. Numai în timpul domnitorului Mihai Viteazul a fost scrisă o cronică la porunca domnitorului. Această cronică a fost redactată de către Theodosie Rudeanu şi deoarece a fost scrisă într-o versiune mai favorabilă familiei marilor boieri Buzeşti a fost denumită Cronica Buzeştilor.
Tot în timpul domniilor voievozilor au fost construite monumente de mare valoare artistică. De exemplu, în timpul domniei lui Ştefan cel Mare au fost construite la porunca acestuia o serie de biserici şi mănăstiri care au acoperit aproape întreaga Moldovă. Printre acestea putem enumera aici mănăstirile Voroneţ, Neamţ, etc.
Fiul lui Ştefan cel Mare, Petru Rareş a continuat tradiţia tatălui construind mănăstirile Humor, Moldoviţa, Probota, etc, ducând pictura exterioară la forme care face astăzi faima mănăstirilor din Bucovina. Aceste picturi nu au nici un mesaj politic contrar celor afirmate de către unii istorici ai artei. Pe zidurile uneia din aceste mănăstiri a fost pictat asediul avaro-slav al Constantinopolului din anul 626. Vestimentaţia turcească din picturile exterioare este un anacronism obişnuit picturii medievale şi renascentiste, aceste picturi exterioare reprezintă una din culmile artei medievale româneşti iar “albastrul de Voroneţ” şi “Judecata de apoi” de la aceeaşi mănăstire au obţinut o bine meritată faimă internaţională atrăgând an de an numeroşi turişti atât din ţară cât şi din străinătate.
Şi în Ţara Românească au fost construite în această perioadă două ctitorii precum mănăstirea Curtea de Argeş ridicată din porunca domnitorului Neagoe Basarab şi mănăstirea Dealul construită din porunca domnului Radu cel Mare. Ambele atrag prin bogăţia şi originalitatea ornamentală. İar Mănăstirea Curtea de Argeş a impresionat atât de tare încât a intrat în legenda Meşterului manole.

Aţi ascultat un program realizat de către İfet Tosun, lector la catedra de limba română din cadrul Universităţii Ankara.


Etichete:

Ştiri din aceeaşi categorie