Ibrahim Kalın-articol publicat ın Daily Sabah

Traducerea ın limba turca a articolului scris de Purtatorul de cuvant al Preşedintelui Erdoğan, İbrahim Kalın,  publicat ın limba engleza ın jurnalul Daily Sabah din data de 16.09.2017.
ONU și iregularitatile la nivel mondial
Lumea are nevoie de justitie, pace, egalitate, compasiune și ıntelepciune - valori eterne şi comune ale omenirii pe care sistemul existent ONU nu le poate stabili.
Liderii mondiali se vor ıntruni  ın New York saptamana aceasta pentru a participa la cea de-a 72-a Adunare Generala a Natiunilor Unite (ONU), ıntr-un moment ın care haosul și turbulentele globale se adancesc. Deși ONU și diferitele sale institutii intentioneaza sa faca ceea ce este bine pentru lumea ıntreaga, nu vor putea sa rezolve problemele urgente, atata timp cat structura organizationala actuala a ONU-lui ramane neschimbata.
De la ınfiintarea sa ın 1945, sistemul ONU s-a confruntat cu lipsa unei conduceri puternice şi a unei teme reale globale commune. Şi ın acest an nu va exista nicio schimbare ın aceasta situatie. Organizatia mondiala ONU, cea mai mare organizatie din lume și din istorie, va fi locul de discutii și ıntruniri care urmaresc sa utilizeze acest forum global pentru a suprima agenda politica și economica.
Cu toate acestea, acest lucru nu ınseamna ca unii oameni buni de la șefi de stat la delegatii și personalul ONU, nu vor apela pentru schimbari reale pentru locuinta noastra globala. Este vorba nu despre indivizi şi constiinta lor dar despre structura actuala a Consiliului de Securitate care  favorizeaza interesele celor cinci membri permanenti ai Consiliului ımpotriva intereselor restului lumii. Nu exista un raspuns logic și democratic la ıntrebarea: de ce acești cinci membri permanenti ışi mentin locul ın  Consiliu timp de 72 de ani de la ınfiintarea ONU și cum vor legitimiza continuarea status quo-ului ın secolul XXI? Aceasta situatie ımpinge ONU sa eșueze ın toate problemele globale care necesita solutii urgente.
Adunarea Generala a ONU se va ıntruni anul acesta cu tema “Concentrandu-ne pe Oameni: Eforturi pentru Pace şi o Viata Decenta pentru toti pe o Planeta Sustenabila". Este un scop nobil și fiecare ar trebui sa contribuie la acest scop. Cu toate acestea, faptele reale dezvaluie eşecul comunitatii internationale ın protejarea pe cei saraci și oprimati și ın oferirea unei "vieti umane pentru toti". In realitate, este vorba de capitalismul unde domina relatiile superficiale. Faptul real sunt razboaiele, luptele de ımputernicire, astfel ıncat statele-natiune sa poata domina, iar companiile producatoare de arme pot caștiga mai multi bani. Adevarul este ca ın fiecare zi bogatii devin mai bogati și saracii devin mai saraci. Adevarul este ca exista sute de milioane de oameni ın ıntreaga lume, care traiesc ın cele mai bogate natiuni ale Europei și ale Statelor Unite, dar aceştia sunt neglijati cu o mare nedreptate.
Un raport al ONU publicat de curand confirma aceasta realitate deprimanta. Saad Alfarargi, raportor special al ONU privind dreptul la dezvoltare, ımpartașește rezultatele raportului: "Persoanele din tarile ın curs de dezvoltare platesc un pret mare pentru mișcarile globale asupra carora nu au niciun control". El adauga: "Suntem acum martorii unor dintre cele mai mari provocari pe care le-a vazut vreodata umanitatea, dar responsabilitatea și determinarea globala necesare pentru schimbarile radicale, sunt insuficiente ".
Ar putea ONU sa ofere aceasta "responsabilitate globala și angajament pentru facilitatea de schimbare"? Raspunsul simplu este, nu. Motivul este ca traim ın epoca statelor-natiune și a corporatiilor multinationale care sunt raspandite ın doua sau mai multe tari şi folosesc globalizarea pentru a servi nu altceva decat propriile lor interese. Actuala structura a ONU nu este ın masura sa ofere justitie și egalitate chiar ıntre statele sale membre. Hegemonia Consiliului de Securitate al ONU, distruge toate sperantele de a oferi solutii permanente pentru toate conflictele, razboaiele şi purificarile etnice ıncepand din Siria și Palestina pana la Myanmar.
Mecanismele de luare a deciziilor sunt blocate. Nu exista nici o putere de a preveni ın nici un fel conflictele, curatenia etnica, crimele de razboi și crimele ımpotriva umanitatii, cum a fost anterior ın Siria și acum ın Myanmar. Au trecut cateva saptamani de cand violentele ımpotriva populatiei de la Rohingya din Myanmar au fost luate ın seama  de catre comunitatile internationale, iar  ONU a luat o decizie ıntarziata abia dupa ce 400 000 de musulmani din Rohingy au fost fortati sa-și paraseasca locuintele sub fortele militare din Myanmar și a nationaliștilor budiști.
Pentru a-și uni vocile ımpotriva masacrului de la Rohingya, președintele Erdoğan a depus eforturi deosebite ın mobilizarea organizatiei ONU și a restului lumii.
Turcia este acum singura tara din lume care trimite ajutoare persoanelor din Myanmar și Rohingya din Bangladesh. Emine Erdoğan, Prima doamna a Turciei, s-a dus ın Bangladesh, ınsotita de doi miniștri, pentru a vedea la fata locului tragedia umana. Populatia din Rohingya trebuie sa aibe credinta ca Turcia nu va ınceta niciodata ajutorul acordat pana cand nu se pune capat acestei catastrofe umane.
Referindu-se la cei cinci membri permanenti ai Consiliului de Securitate al ONU, Erdoğan are dreptate cand spune: "Lumea este mai mare de cinci". Lumea are nevoie de justitie, pace, egalitate, compasiune și ıntelepciune - valori eterne care reprezinta definitia comuna a omenirii. Daca se doreşte ca ONU sa aiba sens și valabilitate ın secolul XXI, sistemul ONU trebuie sa fie reorganizat și restructurat.
Cu toate acestea, exista o singura cale de ieşire: cei cinci membri permanenti ai Consiliului de Securitate trebuie sa dea consimtamantul pentru ca o astfel de reorganizare sa fie posibila. Desigur,nu vor accepta niciodata aceasta reforma. O alta optiune este ca Adunarea Generala, adica 193 state membre, sa se uneasca şi sa faca presiuni pentru aceasta schimbare. Acest lucru nu este posibil, deoarece natiunile mici și sarace ale lumii, care au un singur vot ın rezolutiile ONU sunt sub presiunea și custodia natiunilor mari şi bogate. Natiunile mici și sarace nu vor avea niciodata curajul necesar pentru a contesta ımpotriva status quo-ul, deoarece știu ca vor fi supuși unui mare numar de opresiuni și torturi politice.
Este regretabil faptul ca ONU nu are capabilitatea de a ieși din aceasta dilema.
Dar speranta se afla ıntr-un alt loc. In ciuda obstacolelor structurale masive, natiunile cu aceeași agenda, ıntelepciune, capacitate intelectuala și conștiinta umana pot sa faca bine pentru cei saraci și oprimati. Tot ce este nevoie este concentrarea pe o agenda comuna şi curajul și hotararea ferma de a stabili dreptatea, egalitatea și respectul, prin unirea fortelor.