Articolul lui İbrahim Kalın, 11.11.2017

Fuga de realitate
Pe masura ce noi progrese tehnologice ne permit sa cream lumi virtuale și realitati alternative, ne confruntam din ce ın ce mai mult cu problema de a fugi de realitate și de a trai ıntr-o lume a viselor. Imaginile de pe ecrane ınlocuiesc repede obiectele, ınstraindu-ne de natura și de lumea cu persoanele reale. Ne place imaginea de pe ecran mai mult decat noi ınșine. Noile evolutii ın domeniul inteligentei artificiale vor continua și acestea ne vor conduce catre cai necunoscute. Este posibil, ca fiinte umane, sa traim printre aceste lumi alternative și ın acelaşi timp sa putem sa ne protejam umanitatea?
Crearea de realitati alternative nu poate fi ıntotdeauna un lucru rau. Substantial, aceasta este ceea ce ne ofera literatura ıntr-un mod creativ și ımbogatit. Semnalarea spre o lume ideala ne poate ajuta sa ne mentinem sperantele și standardele ridicate. Dar același lucru poate fi un mod delirant de a scapa de realitatea care determina starea noastra umana și ne face responsabili pentru actiunile noastre. Fugim de realitatea ın care traim pentru ca nu putem tolera ceea ce am creat cu mainile noastre. A ınlocui realitatea cu inventiile de lumi virtuale, mașini, roboti și inteligenta artificiala, nu ne ofera o cale pentru pace, odihna, fericire și nu creaza un sentiment de satisfactie. Dimpotriva, aceasta face sa ne pierdem ın randul straturilor multiple ale lumilor imaginare.
In ultimii ani, unele romane și filme au depașit limitele umane, abordand aceasta nebunie care se hranește ımpotriva posibilitatilor oferite de inteligenta artificiala. Ca şi ceilalti, trilogia Matrix, "Ex Machina", "Westworld", "Black Mirror", "I Robot" și "Blade Runner 2049", povestește despre construirea de noi realitati pline de posibilitati și de consecintele distrugatoare ale acestei actiuni. Tema lor comuna a fost: evolutiile tehnologice şi definirea fiintelor umane ın fata solicitarilor crescande. Ce se ıntampla cand ne cream și devenim prizonierii a ceea ce am creat? Aceasta este o ıntrebare pe care cu totii o cunoaștem foarte bine de la Frenkeștayn, o poveste care va supravietui ıntotdeauna: cum putem face fata monștrilor pe care i-am creat?
Filmul "Ghost in the Shell", ın regia lui Rupert Sanders și ın rolul principal cu Scarlett Johansson, productie a anului 2017, a dezbatut ce se ıntampla atunci cand oamenii ıncep sa foloseasca alte persoane ca mașini pentru propriile lor interese personale și comerciale. Caracterul din rolul principal, Motoko Kusanagi (Johansson) este un soldat cibernetic care lupta ımpotriva criminalilor din lume. Este primul exemplu al speciei - un spirit uman echipat cu suporturi nou dezvoltate sau o fantoma și un corp robotic, o cochilie. Cand afla ca el este ınşelat și ca este transformat ın ciuda propriei vointe ıntr-un fel de inteligenta artificiala, ıncepe sa interogheze totul.
Din cand ın cand, filmul pune ıntrebari morale și filozofice importante. Ce se ıntampla daca guvernele și marile corporatii ıncep sa schimbe mintile și sufletele oamenilor pentru a-și servi propriile lor interese? Cine are dreptul sa reproiecteze amintirile și sentimentele oamenilor, astfel ıncat sa nu-și aminteasca nimic și sa se supuna ordinelor? Speranta care face pe oameni sa creada ıntr-o viitoare lume virtuala ın care vor trai o viata mult mai buna și mai fericita, mult mai avansata decat actuala realitate, este o tradare a fiintei umane .
In "Ghost in the Shell" exista cateva evenimente catastrofale ıntr-o viitoare distopie. Cu toate acestea, nu trebuie sa privim prea departe pentru a vedea adevarul deranjant ca acest lucru se ıntampla deja. Tehnologiile actuale și companiile orientate spre profit, cu aceasta tehnologie cauta modalitati de a schimba perceptiile, dorintele și gusturile oamenilor, astfel ıncat aceștia sa poata transforma oamenii ın servitori care nu pun la ındoiala capitalismul consumatorilor. Ei se simt bine cheltuind mai mult, solicitand mai mult și transformandu-se ın altceva decat ei ınșiși. Chiar și mai rau, oamenii sunt dispuși sa plateasca pentru existenta perfecta a acestei iluzii.
Se pare ca este ıntreruperea de catre o dorinta profunda de a scapa cu orice pret de la realitatea noastra catre o lume imaginara. De ce oamenii doresc sa fuga ın lumea imaginatiei, chiar daca știu ca este doar o lume imaginara? De ce fugim? Ce lipsește atat de mult ın viata noastra ıncat vrem sa ne adapostim ın lumile artificiale și virtuale fiind conştienti ca ele sunt ireale și fictive?
Nu sunt sigur daca suntem gata sa ne punem aceste ıntrebari ın serios și sincer. Daca putem face acest lucru, atunci iluzia se va deteriora și, probabil, ne vom confrunta cu umanitatea noastra goala, cu toate binecuvantarile și deficientele sale. Numai atunci vom ıntelege ca ceea ce ne face fiinte umane nu este capacitatea noastra de a crea mașini mai bune decat noi ınșine, ci tratarea naturii, a lumii și a altor frati umani cu ıntelepciune, atentie și afectiune. Producerea sistemelor auto-distructive nu este un mod rational de a folosi abilitatile pe care ni le-a dat Dumnezeu.
In loc sa cream lumi fantastice pentru a scapa de realitate, trebuie sa ne schimbam situatia gandirii proprii și spiritualitatea, astfel ıncat sa putem trai ın armonie cu realitatea noastra. Poate ca ar trebui sa ıncercam sa ne ımbunatatim realitatea, astfel ıncat sa nu fugim de ea. A face acest lucru necesita o ıntrebare riguroasa a prioritatilor noastre moderne și necesitatea de a da vietii o noua directie care ne va aduce mai aproape de realitatea noastra interioara și umanitatea comuna.