ISTORİCUL RELAŢIILOR TURCO-ROMÂNE
Principele Transilvaniei, Gabriel Bathori a încercat să cucerească Ţara Românească deoarece vroia să devină stăpân al Ţărilor romăne şi rege al Poloniei dar a fost înfrânt de voievodul Radu Şerban în bătălia de la Braşov din anul 1611.
Apoi, urmaşii săi din Transilvania, în prima jumătate a secolului al XVII-lea, principii Gabriel Bethlen, Gheorghe Rakoczi I şi Gheorghe Rakoczi al II-lea vor încerca să facă din Transilvania centrul unor încercări de unire sau confederare a celor trei Ţări române.
Urmaşul lui Gabriel Bathori, Gabriel Bethlen care a fost principe al Transilvaniei între anii 1613 – 1629 a dat dovadă de remarcabile calităţi militare şi politice. El a urmărit consolidarea autorităţii centrale în detreimentul marii nobilimi, a reuşit să-şi organizeze o armată formată din 15 000 de oameni, o oaste bine echipată şi instruită. De asemenea, el a reluat conflictul cu Habsburgii apărând ca exponent al protestantismului împotriva Contrareformei catolice. În urma luptelor au fost încheiate tratate de pace dintre care enumerăm următoarele: Tîrnava în anul 1615, Mikulov în anul 1622, Viena în anul 1624, Bratislava în anul 1626. Punctul culminant al acţiunii militare a principelui Gabriel Bethlen împotriva Habsburgilor a fost asediul Vienei. İmperialii erau deja în dificultate datorită razboiului de 30 de ani iar Transilvania s-a folosit de aceasta dar rezultatele nu au fost pe măsura aşteptărilor principelui Bethlen. Din păcate nu a reuşit să primească recunoaşterea titlului regal ci numai stăpânirea celor şapte comitate din vestul Transilvaniei.
Relaţiile principelui Transilvaniei Gabriel Bethlen cu voievozii români de petse munţii carpaţi au fost apropiate. Însăşi înscăunarea sac a principe al Transilvaniei în anul 1613 a fost realizată cu ajutorul domnului muntean Radu Mihnea şi a domnului moldovean Ştefan Tomşa. Cei tre işi-au jurat atunci “să fie ca fraţii şi să nu se lase unul pe altul până la moarte”.
Principele Gabriel Bethlen a încheiat la data de 5 mai 1619 un tratat de alianţă adevărată cu domnitorul Ţării Româneşti Gavril Movilă prin care părţile erau angajate să-şi acorde asistenţă în cazul unui atac şi să conlucreze în apărarea intereselor lor la înalta Poartă.
Deşi a obţinut rezultate destul de modeste în războiul cu Habsburgii, principele Gabriel Bethlen a dorit să devină un fel de “rege al Daciei”, prin unirea sub autoritatea sa a celor trei Ţări române. Totuşi această intenţie a sa nu a rămas decât în faza de proiect. Cu toate acestea, acest fapt este semnificativ dacă se compară cu faptele voievodului Mihai Viteazul şi cu politica succesurilor principelui Bethlen şi anume cei doi Gheorghe Rakoczi.
Principele Gabriel Bethlen a desfăsurat o politică de prozelitism calvinist printre românii transilvăneni şi a încercat să obţină acordul patriarhului Chiril Lucaris al Constantinopolului. În acest sens a invocat posibilitatea ridicării nivelului cultural al clerului datorită cărţilor bisericeşti scrise în limba română. Patriarhul Chiril Lucaris a refuzat să-şi dea acordul în acest sens şi a subliniat faptul că pentru a reuşi în acest plan al principelui de convertire a românilor transilvăneni la calvinism “ar trebui mai întâi să se rupă legătura de sânge şi de simţire care zvâcneşte în taină, dar cu mutlă putere, între românii din ţara Transilvaniei şi lociutorii din ţările Moldovei şi Munteniei”. Şi a mai adăugat faptul că: “negreşit domnii vecini ai ziselor ţări nu vor îngădui aceasta niciodată şi mai mult ca sigur vor pune piedici, dacă nu cu armele, cel puţin cu îndemnuri tainice”.
Dacă planurile principelui Gabriel Bethlen de convertire la calvinism a românilor transilvăneni şi de creare a unui regat al Daciei au eşuat, totuşi acest principe a lăsat ca moştenire urmaşilor săi, cei doi principi Gheorghe Rakoczi politica de patronat al Transilvaniei asupra voievodatelor de dincolo de munţii Carpaţi.
În timpul domniei principelui Gabriel Bethlen şi apoi a celor doi Rakoczi, Transilvania va cunoaşte totuşi o perioadă de stabilitate politică şi militară.
Aţi ascultat un program realizat de către İfet Tosun, lector la catedra de limba română de la Facultatea de limbi străine şi istorie-geografie din cadrul Universităţii Ankara.
